Sf. Ier. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (Canonul Mare)

Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (†806) s-a născut din părinţii Gheorghe şi Eucratia în cetatea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol. Tatăl său era un important demnitar bizantin la curtea imperială. Urmând modelul părintelui său, tânărul Tarasie a ajuns sfetnic împărătesc. În taină sfântul ducea o viaţă de adâncă evlavie. Pentru că Bizanţul era tulburat de erezia iconoclastă pe care au îmbrăţişat-o şi unii împăraţi s-a ajuns  chiar la condamnarea cinstirii icoanelor în anul 752 la un sinod ţinut în Constantinopol. După acest sinod mulţi apărători ai sfintelor icoane au fost persecutaţi, iar unii chiar omorâţi. În aceste timpuri de grele încercări pentru Biserică, dar şi pentru împărăţia bizantină, a fost pus patriarh al Constantinopolului Sfântul Tarasie de către împărăteasa Irina (797-802). El a primit să fie patriarh după ce împărăteasa i-a promis că o să fie convocat un sinod a toată lumea. La îndemnul patriarhului a fost convocat Sinodul al şaptelea Ecumenic ce s-a desfăşurat la Niceea în anul 787. La acest sinod a fost condamnată erezia iconoclastă şi a fost formulată învăţătura de credinţă privind cinstirea sfintelor icoane.

Sfântul Tarasie a fost cinstit de popor ca un ierarh drept credincios, care a zidit o mănăstire pe celălalt mal al Bosforului, aducând mulţi monahi aici şi ajutând pe săraci. El a fost patriarh al Constantinopolului timp de 22 de ani. A trecut la Domnul la 25 februarie 806 şi a fost înmormântat în mănăstirea pe care o ctitorise.