Sf. Mare Mc. Chiriachi; Sf. Cuv. Toma din Maleon şi Acachie; Sf. Mc. Evanghel

Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi a fost rodul rugăciunilor neîncetate ale părinţilor ei, Dorotei şi Eusebia, care nu aveau copii. Dumnezeu le-a dăruit-o într-o zi de duminică, punându-i astfel numele Chiriachi. Însă în timpul prigoanei împăratului Diocleţian (284-305), pentru că cei trei erau creştini, păgânii i-au dus pe bătrâni la Melitine în Armenia, iar pe frumoasa Chiriachi în Nicomidia, la Maximian Galeriu (305-311). Acesta a supus-o la chinuri şi a obligat-o să jertfească idolilor. Dar, rugându-se lui Hristos, un cutremur a sfărâmat idolii şi însuşi dregătorul Ilarion al Bi­tiniei şi-a aflat, atunci, moartea. Şi următorul dregător a supus-o la chinuri, arun­când-o în foc, dar ploaia l-a stins. Pentru că a reuşit să îmblânzească şi fiarele săl­batice, mulţi păgâni au crezut în Hristos. Atunci, dregătorul a poruncit să-i fie tăiat capul în afara cetăţii. Ajungând la locul stabilit, le-a cerut călăilor să o lase să se roage şi să-i întărească pe creşini în mărturisirea credinţei. Îngăduitori, călăii i-au împlinit ultima dorință. Capul nu i l-au mai tăiat, deoarece Sfânta Chiriachi îşi dăduse deja sufletul lui Dumnezeu, crezând astfel și călăii în Hristos. (Diac. George Aniculoaie)