Sf. Mare Mc. şi Tămăduitor Pantelimon

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon (†305) a trăit în Nicomidia pe timpul împăratului Maximian (286-305). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creştină şi se numea Euvula. Ei l-au numit Pantoleon, ceea ce se tâlcuieşte cu totul leu. De mic, mama sa a sădit în inima lui credinţa în Hristos şi bunele deprinderi creştine. Ea a trecut la Domnul de tânără. Tatăl său l-a dat la învăţătură la şcolile păgâneşti ale vremii pentru a deveni medic. A ucenicit pe lângă doctorul Eufrosin, despre care se spunea că era desăvârşit în meşteşugul vindecării trupeşti.

Tânărul Pantoleon a învăţat tainele credinţei creştine de la bătrânul preot Ermolae. Într-o zi, Pantoleon a găsit pe drum un copil care tocmai murise, muşcat de o viperă. Atunci s-a rugat Mântuitorului şi îndată copilul a înviat, iar vipera a murit. Uimit de puterea lui Hristos, a primit botezul.

„După aceasta, tânărul Pantoleon s-a dedicat vindecării oamenilor, atât prin meşteşugul doctoricesc, dar mai ales prin rugăciune şi însemnarea cu semnul Crucii. El săvârşea aceste vindecări fără să ceară bani sau vreo altfel de răsplată de la cei vindecaţi. Acestora el le arăta în schimb marea putere a lui Hristos, spre Care îi îndrepta, ca să devină creştini. Sfântul tămăduitor a ajuns cunoscut în acele locuri, iar, după vindecarea unui orb, vestea despre el a ajuns până la împărat. Fiind de faţă la vindecarea orbului, tatăl Sfântului, Eustorgiu, a fost creştinat atunci chiar de fiul său, iar la scurt timp s-a mutat la cele veşnice. Atunci Pantoleon a eliberat sclavii şi a împărţit săracilor toată moştenirea sa. Vestea despre minunile lui ajungând la împăratul Maximian, acesta l-a chemat întâi pe orbul vindecat, ca să-i spună cum a dobândit vederea. Cel vindecat a mărturisit că Pantoleon l-a tămăduit cu puterea lui Hristos, în Care şi el credea cu tărie. Auzind acestea, împăratul s-a mâniat tare şi a poruncit să i se taie capul celui ce fusese orb, iar Pantoleon, tămăduitorul lui, să fie prins şi adus la judecată. Aici, Sfântul a rămas neclintit în credinţa sa şi nici la făgăduinţele împăratului, nici la înfricoşările cu chinuri grele, n-a încetat să mărturisească credinţa în Hristos. A fost bătut cumplit, ars cu făclii, pus într-un cazan cu plumb topit, apoi aruncat fiarelor sălbatice. Fiind păzit nevătămat cu dumnezeiasca putere, Pantoleon a fost cercetat de Domnul Hristos, Care S-a arătat în chipul bătrânului Ermolae, vindecându-i rănile şi îmbărbătându-l în mărturisire. Apoi împăratul a trimis la moarte pe preotul Ermolae, împreună cu ucenicii săi Ermip şi Ermocrat, iar a doua zi, văzând stăruinţa în credinţă a lui Pantoleon, l-a osândit la moarte prin tăierea capului cu sabia. Când a venit acea groaznică clipă a morţii sale, Sfântul, împlinindu-şi rugăciunea către Dumnezeu, a auzit glas din ceruri care i-a schimbat numele din Pantoleon în Pantelimon, adică cel cu totul milostiv. Atunci, Mucenicul a întins de bunăvoie gâtul spre sabie şi i s-a tăiat capul, în ziua de 27 iulie a anului 305” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).