Sf. Mc. Calinic, Veniamin şi Mamant; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi

Sfântul Mucenic Calinic era din Cilicia şi a fost crescut în credinţa creştină, pe vremea când la Roma împăratul era păgân şi îi prigonea pe creştini. Ajungând bărbat desăvârşit, vedea pe mulţi creştini care apostaziau de la dreapta credinţă, aducând jertfe idolilor. Pentru aceasta Sfântul Calinic, plângând pentru pierzarea lor, s-a făcut multora dascăl de mântuire, învăţându-i să cunoască pe Atotţiitorul Dumnezeu. Deci, pe când se găsea în Ancira, din Galatia, unde Îl propovăduia pe Hristos, a fost prins de păgâni şi dus înaintea lui Sacerdon, dregătorul cetăţii, care l-a dat la tot felul de chinuri şi la strujirea trupului cu piepteni de fier. Apoi, încălţându-l cu încălţăminte de fier, care avea piroane ascuţite, l-au silit să alerge până la Gangra, care era cam la 80 de stadii de Ancira. Şi mergând numai şapte stadii, ostaşii care-l trăgeau s-au oprit, fiindcă le era foarte sete. Atunci, Sfântul Calinic, rugându-se, a făcut să izvorască apă dintr-o piatră seacă. Apoi, sosind la Gangra, a fost aruncat într-un cuptor de foc şi aşa şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului.