Sf. Mc. Prov, Tarah şi Andronic; Sf. Ier. Cosma, Episcopul Maiumei

Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic (†304) au trăit în oraşul Pompeiopole din Paflagonia (Asia Mică). Cel care conducea Imperiul Roman era împăratul persecutor al creştinilor, Diocleţian (286-305). Ei au fost descoperiţi că sunt creştini şi aduşi la judecată înaintea dregătorului Flavian. Tarah  era un veteran al armatei romane, fiind în vârstă şi roman după neam. Andronic era din oraşul Efes, iar Prov era din Tracia.

„Toţi trei au mărturisit credinţa în Domnul Iisus Hristos şi pentru aceasta au fost pedepsiţi cu chinuri. După ce au fost bătuţi peste gură, li s-au zdrobit fălcile cu pietre, li s-au smuls dinţii, au fost bătuţi cu vergi peste pântece şi pieptul le-a fost împuns cu ţepuşe înroşite în foc, dar ei L-au mărturisit cu vitejie pe Hristos şi cu multă îndrăzneală. Au fost supuşi atunci la chinuri şi mai grele: au fost aşezaţi pe cărbuni aprinşi, au fost spânzuraţi cu capul în jos, iar dedesubt, înăbuşiţi cu un fum greu şi înecăcios, pe nări li s-a turnat oţet cu sare şi le-au fost tăiate buzele, limba şi urechile. Toate aceste chinuri grele s-au dovedit zadarnice pentru că Sfinţii Mucenici au rămas neclintiţi în credinţa şi mărturisirea lor. Pentru că încă se mai puteau mişca după mulţimea chinurilor îndurate, s-a dat poruncă să fie aruncaţi la animalele sălbatice. Acele necuvântătoare nu s-au atins de trupurile însângerate ale Sfinţilor, ci s-au aşezat liniştite lângă ei. În cele din urmă, toţi trei au fost tăiaţi în bucăţi cu sabia şi astfel şi-au dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).

Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei (†787), a fost orfan şi a fost crescut de tatăl Sfântului Ioan Damaschinul. Sfântul Cosma a crescut şi a învăţat împre­ună cu Sfântul Ioan Damaschinul. „Ajungând ei în vârsta înţelegerii şi învăţând iscusinţa înţelepciunii, au lăsat lumea cea deşartă şi, intrând în Mănăstirea Sfântul Sava, au devenit monahi. Fericitul Ioan a fost sfinţit preot de patriarhul Ioan al Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind de tot soborul, a fost ales episcop de Maiuma, strălucind în Biserica lui Hristos ca o stea pe tăria cerului. În vremea aceea, pornindu-se lupta împotriva sfintelor icoane, Sfântul Cuvios a îndemnat pe Sfântul Ioan Damaschinul să scrie pentru apărarea cinstirii sfintelor icoane. El a împodobit Biserica lui Dumnezeu cu foarte frumoase tropare şi canoane, cinstind prin cântări Învierea lui Lazăr, Intrarea Domnului în Ierusalim, Cina cea de taină, Pătimirile cele de voie ale Domnului Hristos şi alte praznice dumnezeieşti. Ca episcop de Maiuma, Cosma şi-a povăţuit bine credincioşii, mutându-se la Domnul, cu pace, la o vârstă înaintată, în anul 787” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, luna octombrie).