Sf. Sfinţit Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. Teoctist
Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul († 96)
Acest sfânt al Bisericii noastre din veacul apostolic este unul dintre cei mai importanți părinți din primul secol al istoriei creștine. El era de loc din celebra cetate a culturii și civilizației elene, Atena. În acest loc al cunoașterii și al dialogurilor filosofice s-a format Sfântul Dionisie. El se trăgea dintr-o familie nobilă și bogată a orașului Atena, ceea ce i-a permis să dispună de resursele necesare pentru a primi cea mai aleasă educație a timpului său și de la cele mai luminate minți ale epocii sale. Datorită formării sale, a ajuns să fie membru al consiliului orașului. De aici i-a venit apelativul „Areopagitul”, deoarece făcea parte din Areopag. Acest consiliu al orașului și-a luat numele de Areopag de la dealul cu înălțimea de 115 metri din Atena, unde își avea sediul. Această instituție ateniană reprezenta consiliul suprem de judecată și control al orașului Atena și al regiunii Atica din Grecia. În locul acesta din apropierea Acropolei, în urma predicii Sfântului Apostol Pavel s-a petrecut convertirea Sfântului Dionisie la creștinism. Acest moment esențial din viața lui este menționat și în Noul Testament, în cartea Faptele Apostolilor, unde, în capitolul 17, Sfântul Luca ne prezintă predica Sfântului Apostol Pavel în Areopagul din Atena și între cei care au crezut în Hristos este și Sfântul pe care-l sărbătorim astăzi: „Iar unii bărbați, alipindu-se de el, au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei” (Faptele Apostolilor 17, 34).
Formarea teologică și duhovnicească de la Sfântul Apostol Pavel a fost esențială pentru drumul său de mărturisitor al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De la acest apostol a aflat cuvântul plin de speranță al Sfintei Evanghelii. De la el a aflat despre mântuitoarele și Sfintele Pătimiri ale Domnului, dar și despre slăvita Lui Înviere. El i L-a descoperit gânditorului atenian Dionisie pe „Dumnezeul necunoscut”, adică pe Unicul și Adevăratul Dumnezeu pe care atenienii Îl cinsteau fără să-L cunoască. „Pregătiți astfel să Îl recunoască pe Acela, cu voia Căruia sunt biruite legile firii, Dionisie și învățătorul său, Ierothei, au ascultat cu râvnă cuvântul Sfântului Apostol Pavel și i-au cerut să îi boteze. După o vreme, Pavel a plecat în noi călătorii și l-a așezat pe Sfântul Ierothei Episcop al Atenei. […] După moartea lui, Dionisie a devenit Episcopul Atenei și a primit de la Dumnezeu harisma de a revela în scris învățătura înaltă a învățătorilor lui cu privire la infinitatea de negrăit a dumnezeieștii firi – căreia i se potrivesc doar expresii negative și antinomice (așa-numita teologie apofatică) – și bogăția inepuizabilă a dumnezeieștii revelații, care se exprimă prin numele și energiile divine (teologia catafatică). A descris cum lumea sensibilă și cea noetică se unesc în Dumnezeu într-o măreață ierarhie. A explicat cum ierarhia Bisericii – de la episcop până la monah – oglindește pe pământ cele nouă trepte ale cetelor îngerești și răspândește lumina dumnezeiască potrivit măsurii de curăție a fiecărui credincios” (Ieromonah Macarie Simonopetritul, Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe).
Sfântul Dionisie a fost învrednicit de Dumnezeu să participe la îngroparea Maicii Domnului: „S-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet și arătare de mulți nori, care-i aduceau de la marginile lumii pe toți ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau și de Dumnezeu înțelepții ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierothei și Timotei” (Sinaxar la Adormirea Maicii Domnului). După acest moment binecuvântat din viața lui s-a întors la Atena, unde a continuat lucrarea apostolică încredințată de Sfântul Pavel de a vesti Evanghelia printre conaționalii săi elini. A condus cu înțelepciune comunitatea creștină din Atena, dar, dorind să vestească cuvântul lui Dumnezeu și în alte teritorii din arealul lumii cunoscute de atunci, după modelul Sfântului Apostol Pavel, a părăsit Atena și a mers la Roma. Aici a fost primit de Episcopul Romei, Sfântul Clement, care l-a trimis „în Galia, împreună cu Episcopul Luchian, cu preotul Rustic, cu diaconul Elefterie și cu alți frați, ca să propovăduiască acolo, la necredincioși, cuvântul lui Dumnezeu” (Sinaxar). Aici a slujit Biserica lui Hristos vreme de trei decenii, vestind cuvântul Evangheliei păgânilor din această provincie romană. El s-a stabilit la Paris, unde a zidit și o biserică, săvârșind numeroase minuni. A avut mai mulți ucenici care „au început să răspândească Evanghelia mântuirii în Marea Britanie și în Spania” (Ieromonah Macarie Simonopetritul).
Sfântul Dionisie Areopagitul a suferit moarte martirică în anul 96 din ordinul împăratului roman Domițian. El a pătimit pentru Hristos la vârsta de 90 de ani, fiind decapitat la 3 octombrie. „Cinstitul cap al Sfântului Dionisie se păstrează azi la Sfânta Mănăstire Dohiariu din Sfântul Munte, dăruit fiind de împăratul Alexie Comnenul în secolul al XI-lea” (Ieromonah Macarie Simonopetritul).
Opera sa este o pagină importantă din istoria patristică a literaturii creștine și are o mare însemnătate în domeniul studiului teologiei până astăzi. Sfântul Dionisie Areopagitul este pentru noi, creștinii, un model de urmare a Domnului nostru Iisus Hristos. Astăzi, când îl cinstim în Biserica Ortodoxă, îi cerem să se roage pentru noi: „Sfinte Sfințite Mucenice Dionisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.”