Sf. Sfinţit Mc. Policarp, Episcopul Smirnei; Sf. Gorgonia (Începutul Postului Sfintelor Paşti. Zi aliturgică. Canonul Mare)

Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, era din Efes (Asia Mică) din părinţi binecredincioşi, Pangratie şi Teodora, care au suferit mucenicie pentru credinţa în Hristos. Pruncul Policarp a fost crescut de o creştină milostivă Calista, care l-a învăţat dreapta credinţă şi poruncile vieţii după Evanghelia Domnului. Pe când avea 20 de ani a aflat că Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan propovăduieşte cuvântul Domnului prin părţile Asiei. De aceea a plecat din casa Calistei pentru a urma Apostolului lui Hristos. L-a găsit pe Sfântul Ioan alături de ucenicii săi, Sfinţii Ignatie şi Vucol. Sfântul Policarp a rămas alături de ei, înfruntând ostenelile şi suferinţele în slujba credinţei. Pe vremea împăratului Traian (98-117), Sfântul Apostol Ioan era exilat în insula Patmos şi l-a aşezat pe Sfântul Vucol episcop în Smirna dându-i ajutor pe Sfântul Policarp. Înainte de moartea sa, Sfântul Vucol l-a aşezat pe Sfântul Policarp episcop în locul său. Păstorind vreme îndelungată, Sfântul Policarp i-a adus pe mulţi păgâni la credinţa creştină. El a suferit mucenicie pentru Hristos fiind ars de viu pentru credinţa sa. În timpul interogatoriului i s-a cerut să se lepede de Hristos, pentru a fi cruţate bătrâneţile sale. Însă el a răspuns: „De 86 de ani Îl slujesc pe Hristos şi nu mi-a făcut niciodată nici un rău. Cum aş putea blestema pe Binefăcătorul şi Mântuitorul meu?” Şi aşa a primit cununa muceniciei Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei.