Sfântul Andrei, temelie pentru creştinismul românesc

Data: 25 Octombrie 2011

Pe Sfântul Apostol Andrei îl regăsim lângă Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe parcursul întregii activităţi mesianice. Este martor la arătările după Înviere ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, chiar dacă nu a mers până la capăt pe drumul Golgotei, către Răstignire şi către Crucea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, apoi după Înălţarea la Cer este alături de ceilalţi Apostoli la Coborârea Duhului Sfânt. La Sinodul Apostolic care s-a ţinut între 49-50 d.Hr. la Ierusalim, s-au fixat prin tragere la sorţi ariile de misiune ale fiecărui Apostol al Mântuitorului.

 

 

 

 

Domnule academician Emilian Popescu, în urma acestei trageri la sorţi, ce spaţiu a revenit pentru propovăduirea Evangheliei Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos Sfântului Apostol Andrei?

 

 

Această informaţie o avem de la un scriitor bisericesc foarte important, şi anume Origen, care a trăit în secolul al III-lea şi care a preluat tradiţia circulatorie în vremea respectivă potrivit căreia Sfântului Apostol Andrei i-a revenit prin tragere la sorţi Sciţia. Problema care se mai pune este dacă el a mers numai în Sciţia Mare, adică în sudul Rusiei şi Crimeea, sau dacă a venit şi în Sciţia Mică. Noi credem şi avem şi dovezi că drumul Sfântului Apostol Andrei spre Sciţia Mare a pornit de aici, din sud, pentru că avem anumite izvoare, cum este şi Sinaxarul Bisericii din Constantinopol şi altele, care spun că el a răspândit credinţa creştină la Calcedon, a trecut la Bizanţ, unde a şi instituit un episcop, şi a luat-o spre nord, a ajuns şi la Odesos, unde a aşezat şi acolo un episcop şi, după cum spune şi Sinaxarul, a ajuns până la Dunăre şi acolo a ajuns pe un teritoriu care se cheamă Sciţia. Aceasta este stabilit astăzi că trebuia să treacă neapărat prin această regiune.

 

 

După aceea, mai este o informaţie dată de papa Ipolit al Romei, care a trăit în secolul al III-lea şi a murit ca martir în 235, care spune că Sfântul Apostol Andrei a răspândit credinţa creştină la traci şi la sciţi, ca şi două vecinătăţi. Tracia şi Sciţia erau provinciile care în vremea lui aveau această denumire, Dobrogea şi Tracia de Sud, adică teritoriul pe care îl stăpânesc turcii acum şi are capitala la Adrianopol, acolo era centrul provinciei Tracia.

 

 

 

 

Cum s-a răspândit Evanghelia din Dobrogea în tot spaţiul românesc? Sfântul Apostol Andrei a ajuns acolo, şi în mod sigur nu a trecut şi a stat câteva zile, ci a rămas o perioadă îndelungată, a creat comunităţi, a avut ucenici care, evident, aveau legături şi cu ceilalţi de la nordul Dunării.

 

 

Sfântul Andrei nu a depăşit graniţele Dobrogei. Practica folosită de Apostoli era ca să meargă întâi în oraşe pentru că, aşa cum spunea un istoric englez, referitor la Sfântul Apostol Pavel şi ca un genial conducător, el şi-a ales oraşele pentru că acolo era centrul satanei şi autorităţile care aveau putere şi peste teritoriul rural. Sfântul Apostol Pavel a căutat să meargă şi unde erau comunităţi iudaice, sinagogi, care erau primele vizate şi prin aceşti evrei din diaspora se răspândea credinţa creştină. Unii i-au primit pe Pavel şi pe Sfântul Apostol Andrei deoarece practica era comună, dar folosind limba pe care aceştia o vorbeau, în Dobrogea de exemplu, greaca şi latina, era uşor ca învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos să fie percepută de Sfântul Apostol Andrei. După această vestire a Cuvântului, urmau botezul şi întemeierea comunităţii. Nu pleca Apostolul de acolo până nu stabilea conducerea Bisericii, un episcop cu preoţi, şi abia după aceea pleca mai departe în alt oraş. Comunitatea se dezvolta, Apostolii se reîntorceau, cum s-a reîntors şi Sfântul Apostol Pavel, s-o mai întărească, s-o mai povăţuiască şi aşa departe. Sfântul Apostol Andrei a venit în Dobrogea la noi, dar a simţit nevoia la un moment dat să cheme şi pe prietenul său Filip, care a avut ca arie misionară Frigia, centrul Turciei de astăzi. El a şi murit la Hierapolis şi se păstrează mormântul, iar de curând am citit că i s-a găsit mormântul gol, pentru că moaştele au fost luate şi duse în Apus. Deci, după vestirea Cuvântului urma această formă de organizare practică. Sfântul Apostol Pavel spunea că prin cuvânt şi faptă a vestit Evanghelia. Cuvântul era vestirea propriu-zisă, iar fapta era ceea ce urma după aceasta. Despre Sfântul Apostol Filip ştim dintr-un izvor occidental apărut mai de curând că a instituit în Sciţia episcopi, preoţi şi diaconi.

 

 

 

 

Cum a ajuns Sfântul Apostol Andrei în Patras, unde avem şi martiriul său?

 

 

După ce a vestit împreună cu fratele lui, Petru, în Asia Mică, în Pont, Galatia şi Bitinia, l-a ajutat pe Sfântul Apostol Filip în Frigia o perioadă, a venit în teritoriul nostru, s-a dus în Crimeea şi după aceea s-a reîntors în Peninsula Balcanică, unde nu se făcuse misiune. Sfântul Apostol Pavel a urmat după Sfântul Apostol Andrei, s-a stabilit la Patras, unde a făcut misiune şi avem izvoare despre timpul petrecut acolo, că a creştinat multă vreme, chiar şi pe soţia guvernatorului de acolo, guvernator care l-a condamnat la moarte prin răstignire, iar astăzi cunoaştem acest guvernator al oraşului Egeas din Pelopones - Grecia de astăzi. A fost răstignit pe un măslin în formă de X, cu mâinile şi picioarele date în formă de cruce. L-au legat cu frânghii şi l-au lăsat să se chinuie, şi se spune că două zile a putut rezista şi după aceea a murit. Până în momentul morţii, bineînţeles că a fost bătut şi schingiuit, pentru că făcuse o mare comunitate la Patras. Aşadar, a murit aici, a fost înmormântat şi ştim foarte bine despre moaştele lui că au rămas în continuare până către anul 357, când s-a sfinţit Catedrala de la Constantinopol cu hramul "Sfinţii Apostoli", începută de Constantin cel Mare şi terminată de fiul său, Constanţius, şi i s-a dat acest hram pentru că împăratul Constantin cel Mare dorea să aducă moaştele tuturor Apostolilor aici. El avea sarcofagul în centru, într-o rotondă, iar ele trebuiau să fie în jurul lui. Nu au fost aduse toate moaştele Apostolilor, dar ale Sfântului Apostol Andrei au fost aduse în anul 357. Dar aceste moaşte au rămas la Constantinopol multă vreme, până în perioada cruciaţilor, când au fost luate şi duse în Apus, în afară de cap, pentru că nu le-au obţinut împăratul Constanţius aşa uşor de la locuitorii oraşului Patras, pentru că era patronul lor spiritual. A reuşit să le ia cu totul, însă în secolul al IX-lea, în timpul împăratului Vasile I Macedoneanul, o doamnă bogată din Patras a intervenit pe lângă împărat, cu care avea o relaţie de prietenie, şi i-a dat Cinstitul cap, care a ajuns din nou la Patras şi care se află în aceste zile la noi. Moaştele care au fost la Constantinopol şi luate de cruciaţi au fost duse în Apus şi împărţite.

 

 

 

 

Capul Sfântului Apostol Andrei a ajuns şi el în Apus la un moment dat, atunci când turcii au invadat Peninsula Balcanică, în secolul al XX-lea. După ce a fost retrocedat, a şi ajuns în ţara noastră. Este un moment important pe care îl marcăm şi iată, Sfântul Apostol Andrei a venit la noi, iar acest lucru este o mare bucurie pentru că îl avem pe Apostolul românilor. Îl putem numi aşa?

 

 

Sigur că da. Desigur, în această teză care este stabilită documentar nu cred toţi istoricii. Spun că nu sunt atâtea documente, însă ei nu recunosc, pentru că au apărut în ultimul timp informaţii occidentale din documente occidentale care au stat la baza alcătuirii martirologiului Bisericii Catolice din Apus. În 1854, acest martirologiu, această istorie veche a creştinismului apusean a fost stabilită şi pe baza acestor documente care vorbesc şi de pătimirea Sfântului Apostol Andrei, de acţiunea lui în Sciţia Minor, şi aşa mai departe. Deci, nu ne mai putem limita la ceea ce se ştia acum 50 sau 100 de ani. Acum literatura noastră este mult mai bogată şi cine vrea să combată ideea aceasta va întâmpina mult mai multe greutăţi decât să o admită. Nu se mai poate combate. (…) Dacă s-a ajuns să fie cu cruce roşie şi sărbătoare naţională la 30 noiembrie, trebuie să extindem sărbătorirea lui şi pe 1 decembrie că este Ziua Naţională, căci dacă este Apostolul românilor, trebuie să îl sărbătorim şi la 1 decembrie, să avem ambele zile libere. (Interviu realizat de pr. Ciprian Apetrei în cadrul emisiunii radiofonice "Dialogurile Trinitas")