Sfântul Arsenie cel Mare şi ciobanul

Data: 10 Noiembrie 2014

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. „Nu te lăsa înşelat de aparenţe. Pentru că nu ştii niciodată cine este în  faţa ta. Fereşte-te cât vei trăi să judeci oamenii după cum arată“, avertiza La Fontaine, celebrul poet şi dramaturg francez din secolul al XVII-lea. Pilda de astăzi ne pune în faţă personalitatea ascetică a Sfântului Arsenie cel Mare.

Se spunea despre avva Arsenie că, îmbolnăvindu-se odată la schit, s-a dus un preot şi l-a adus la biserică. Acesta l-a pus apoi pe aşternut, cu o pernă mică la cap. Şi iată, un bătrân a venit să-l cerceteze şi, văzându-l pe avvă aşternut şi cu pernă, s-a smintit zicând: „Acesta este avva Arsenie? Şi pe acestea este culcat?“ Dar, luându-l pe el preotul deoparte, i-a zis: „Ce îndeletnicire ai avut când erai în  satul tău?“ Acela a răspuns: „Cioban am fost“. „Şi cum petreceai viaţa ta?“, a sunat din nou o întrebare. „Cu multă osteneală petreceam“, a răspuns fostul cioban. Dar acum cum petreci la chilie?“ „Mai mult mă odihnesc.“

Atunci preotul i-a zis celui ce-l vizitase pe marele eremit: „Vezi pe avva Arsenie acesta? Cât a fost în lume era tată al împăraţilor şi mii de slugi încinse cu brâuri de aur şi toţi cu haine de mătase îmbrăcaţi stăteau înaintea lui. Şi pe aşternuturi scumpe se aşeza mereu. Iar tu, cioban fiind, nu ai avut în lume odihna pe care o ai acum, iar acesta nu are aici desfătarea pe care a avut-o în lume. Iată, dar, tu te odihneşti, iar acesta se trudeşte“. Iar el, auzind acestea, s-a umilit şi  a pus metanie, zicând: „Iartă-mă, părinte, că am greşit. Fiindcă, într-adevăr, acesta a venit la smerenie, iar eu la odihnă. Şi folosindu-se, bătrânul s-a dus.

Se ştie că mai înainte de a fi călugăr, Sfântul Arsenie a fost educatorul fiilor împăratului bizantin Teodosie cel Mare, fiind om instruit în filosofia greacă şi în Sfintele Scripturi, având asupra sa şi harul hirotoniei în diacon. Pe toate însă le-a părăsit pentru traiul cel simplu, monahal. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Slava deşartă. Apoftegme ale Sfinţilor Părinţi“, ieromonah Savatie Baştovoi, Editura Catisma, 2007)