Sfântul Chiril al Ierusalimului şi Catehezele sale

Data: 24 Mai 2015

Personalitate proeminentă a Bisericii, într-o perioadă în care străluceau Sfinţii Părinţi de talia Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Grigorie de Nyssa sau Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Ierusalimului a rămas nemuritor în Biserică, nu numai prin sfinţenia vieţii, ci şi prin ortodoxia învăţăturii sale, exprimată atât de limpede şi de profund într-o perioadă de grele încercări pentru învăţătura creştină. Capodopera muncii sale o reprezintă fără îndoială cele 24 de Cateheze.

Sfântul Chiril al Ierusalimului sintetizează în Catehezele sale învăţătura de credinţă a Bisericii, căreia îi alătură precepte de morală creştină şi o mulţime întreagă de informaţii, privind desfăşurarea cultului creştin din Ierusalimul veacului de aur al Bisericii. Catehezele nu se adresează unui număr limitat de oameni, ci prin conţinut şi mesaj sunt destinate tuturor celor care, din dragoste şi credinţă fierbinte, aleargă să cunoască, să asculte şi să se adape din apa cea vie a învăţăturii creştine.

Sfântul Părinte se numără printre cei care „au turnat adevărul în forme nu doar bune, ci şi frumoase“. Prin lucrările sale păstrate nu poate întrece pe Sfinţii Atanasie, Vasile sau Ioan, lipsind geniul, erudiţia, amploarea compoziţiilor sau stilul, în schimb, excelează şi îi depăşeşte în măiestria de catehet. Poate fi egal cu ei prin promovarea, afirmarea spre cinstire a Ortodoxiei, rămânând acelaşi predicator al doctrinei curate şi adevărate, cu toată prigoana suferită.

Aşezarea Sfântului Chiril al Ierusalimului în galeria Sfinţilor Părinţi justifică din plin opera sa, în care, deşi nu deosebit de voluminoasă, găsim o importantă contribuţie pentru toate domeniile teologice: în ramura biblică prin exegezele scripturistice nenumărate; în cea istorică, prezentând aspecte ale vieţii Bisericii din Ierusalim; în teologia practică, cu multe probleme de liturgică şi catehetică; în sistematică, înfăţişând principii de credinţă şi morală.

Sfântul Chiril al Ierusalimului este susţinător al credinţei ortodoxe din perioada zbuciumată a primului Sinod ecumenic. Catehezele, bazate pe simbol de credinţă, conţin numeroase puncte din doctrina ortodoxă. Dogmele cuprinse aici au argumentarea cea mai autoritativă: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Se cer, pe lângă întemeierea credinţei pe Sfânta Scriptură, şi urmarea sau ţinerea predaniilor, la fel de importante. (Pr. Ion Roman)