Sfântul Grigorie Luminătorul, păstorul şi dascălul Armeniei
În Istoria Bisericii, primul regat creştin este cel al Armeniei datorită misiunii Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, pe care-l sărbătorim la 30 septembrie. El este „luminătorul cel dumnezeiesc” care i-a învăţat şi păstorit pe armenii care au primit Evanghelia lui Hristos pe care a adus-o pe meleagurile lor. Datorită lui s-a creştinat regele armean Tiridate al III-lea şi astfel în anul 301 s-a născut primul stat creştin din istorie. Tot el este şi cel care a organizat Biserica din Armenia.
Sfântul Grigorie Luminătorul este un exemplu de bun păstor al creştinilor ce vor să ajungă la mântuire. El a luptat cu toată puterea să vestească în Armenia credinţa creştină, rezistând cu mult curaj la toate caznele la care a fost supus pentru vestirea lui Hristos. A fost legat şi aruncat „într-o groapă adâncă din orașul Artaxá, care era plină cu fiare sălbatice și reptile veninoase. În acea groapă, Sfântul Grigorie a petrecut vreme de cincisprezece ani, hrănindu-se cu puțină pâine pe care o văduvă evlavioasă i-o aducea pe ascuns” (pemptousia.ro). Tămăduind nebunia regelui Tiridate, l-a determinat pe acesta să devină creştin, iar odată cu el mulţi dintre supuşii săi s-au botezat.
Sfântul Nicodim Aghioritul ne spune că Sfântul Grigorie „l-a botezat pe regele Tiridate în râul Eufrat, împreună cu mulți armeni, asirieni și parți, în total peste patru milioane de oameni” (pemptousia.ro). Misiunea lui apostolică de vestire a Cuvântului lui Dumnezeu este impresionantă dacă luăm în calcul doar cele relatate de Sfântul Nicodim Aghioritul. Vedem că Vestea cea Bună adusă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost răspândită de Sfântul Grigorie la milioane de oameni care locuiau într-un areal geografic mai mare decât regatul armean de la începutul secolului al 4-lea.
Din lucrarea Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, aflăm că „a păstorit Biserica Armeniei 31 de ani. Numele lui apare și la Sinodul I Ecumenic (325), semnând al treizeci şi şaselea pe lista Sfinților Părinţi de la Niceea. Se spune că el a avut iniţiativa înfiinţării alfabetului armenesc, desăvârșit de învățatul Mesrop, şi că a tălmăcit şi Biblia în limba armenilor. În ultima parte a vieții sale, sfântul se ruga vreme îndelungată în singurătate şi prin munţi. Astfel, foarte multe şi preaslăvite minuni făcând şi ajuns la adânci bătrâneţi, cu pace s-a mutat către Domnul, pe la anul 331”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură pe care l-a rostit la sărbătoarea sfântului din anul 2021, referindu-se la cinstitele moaşte ale Ierarhului Luminător al Armeniei, arată că „au fost aflate în secolul al 5-lea în timpul împăratului bizantin Zenon şi au fost cinstite cu multă evlavie. Astăzi, mâna dreaptă se află în Armenia, iar capul şi mâna stângă la Mănăstirea Marea Lavră din Sfântul Munte Athos. De asemenea, o parte din moaştele sale se găsesc în Italia, în oraşul Napoli, dar şi în alte părţi ale lumii”.
Pentru lumea creştină, Sfântul Grigorie Luminătorul este un exemplu de urmare a Domnului nostru Iisus Hristos şi un model de ierarh care a propovăduit Evanghelia cu toată fiinţa lui. De aceea în imnografia serbării sale ni se spune: „Pe cel slăvit şi ierarh, ca pe un nevoitor al adevărului, astăzi să-l lăudăm toţi în cântări şi cu imne de laude; pe păstorul şi învăţătorul cel priveghelnic, pe Grigorie luminătorul a toată lumea, că se roagă lui Hristos să ne mântuim noi”.
În slujbele dedicate prăznuirii lui este numit: „păstor priveghetor”, „luminătorul cel neapus”, „păstorul cel mult chinuit”, „lauda Armeniei”, „mare între purtătorii de chinuri”, „păstorul şi dascălul Armeniei”, pe care Dumnezeu l-a arătat luminător al celor ce prin el au primit Evanghelia lui Hristos. De aceea, pentru noi, sărbătoarea lui este „ca un luceafăr de dimineaţă” care ne aduce „lumina darurilor”, pentru că el s-a arătat „locaş dumnezeieştii Lumini” şi s-a „mutat la Lumina cea neapusă, luminându-se bogat cu dumnezeieştile revărsări de lumină, Cuvioase Grigorie”.
Minunea supravieţuirii lui timp de 15 ani în groapa plină de „fiare sălbatice și reptile veninoase” este subliniată imnografic de Luminânda zilei de serbare a Sfântului Ierarh: „Vedere înfricoşătoare văzând, s-au minunat necredincioşii. Că pe cel pe care-l socoteau a fi mort în groapa fiarelor, scoţându-l viu, au căzut înaintea lui, grăind: Mare este Dumnezeul lui Grigorie, Care l-a arătat pe el luminător”.
Pentru noi, Sfântul Grigorie este un stâlp de lumină care ne călăuzeşte prin viaţa sa pe drumul credinţei, care ne duce la mântuire. Îl cinstim pentru lucrarea lui apostolică şi-l slăvim prin cuvintele imnografului: „Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”.