Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sfinţii Mucenici Terentie, soţia sa, Neonila, şi cei 7 fii; Sfântul Ierarh Firmilian, Episcopul Cezareei Capadociei

Sfântul Iachint s-a născut la sfâr­şitul secolului al 14-lea. Pentru vrednicia sa a fost ales Mitropolit de Vicina, Dobrogea, în anul 1358. Cu îngăduinţa Sfân­tului Patriarh Calist al Con­stan­tino­­polului şi la stă­ru­in­ţele voievo­dului Nicolae Alexan­dru Basarab (1352-1364), Sfântul Iachint s-a mutat în anul 1359 în capitala de atunci a Ţării Româ­neşti, la Curtea de Argeş. Sfântul Iachint a întărit în măr­turisirea Ortodoxiei pe voievod şi pe bo­ieri. Marele ierarh s-a îngrijit de organizarea bisericească, de hiro­tonirea unor preoţi vrednici şi i-a învăţat pe monahi rugăciunea inimii, fiind iubit de popor pentru blândeţea şi milostivirea lui. În timpul său a venit în Ţara Româ­nească Sfântul Cuvios Nicodim, care a înfiinţat mai apoi mănăs­ti­rile Vodiţa şi Tismana. În anul 1372, la adânci bătrâneţi, a ple­cat în pace la Domnul, fiind plâns de tot poporul ca un ade­vărat părinte.