Sfântul Mucenic Bonifatie; Sfânta Aglaia; Sfântul Ierarh Grichentie, Episcopul Etiopiei

Sfântul Bonifatie a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi era robul unei femei de neam mare, Aglaia, fiica proconsulului Romei. Bonifatie trăia în desfrâ­nare cu stăpâna lui şi era beţiv, dar era milostiv, iubitor de străini şi, la fel ca Aglaia, avea mare evlavie către sfinţii mucenici. Într-o zi, stăpâna sa i-a spus să meargă şi să-i aducă moaşte de mucenici, pentru a le păstra spre ajutor şi mântuire sufletească. El i-a răspuns: „Dacă îţi voi aduce moaştele mele, ai să le pri­meşti?” Iar ea a râs, zicându-i: „Beţivule!” Şi a plecat Bonifatie în Tarsul Ciliciei, unde erau chi­nuiţi creştinii, şi văzând el su­fe­rinţele lor, aprinzându-se de râvnă dumnezeiască a mărturisit că este creştin. Pentru aceasta a fost supus la cumplite chinuri din care a ieşit însă nevătămat. În cele din urmă i s-a tăiat capul. Slugile sale au cumpărat trupul său cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au dus la Aglaia, care l-a îngro­pat cu mare cinste. Mai târziu, ea a zidit în Roma o bise­rică în numele Sfântului Bo­ni­fatie şi i-a mutat acolo moaş­tele. Aglaia, trăind de atunci în curăţie, cu pace şi-a dat sufletul lui Dumne­zeu.