Sfintele Femei Mironosiţe, „martorii nemincinoşi şi cei dintâi ai Învierii”

În a treia duminică după Paşti, Biserica ne-a pus înainte modelul Sfintelor Femei Mironosiţe, care au fost primii martori ai Învierii lui Hristos. Ele sunt numite în Sinaxar „martorii nemincinoşi şi cei dintâi ai Învierii”. Între Sfintele Femei Mironosiţe, conform Sfintei Scripturi şi Tradiţiei bisericeşti, regăsim pe Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, soţia lui Huza, surorile lui Lazăr, Maria şi Marta, Maria lui Cleopa, Suzana, iar Sinaxarul ne spune că „au mai fost încă şi multe altele, care, după cum istoriseşte dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos şi ucenicilor Lui din avutul lor”. Ele ne oferă exemplul de devotament, curaj, dragoste şi credinţă în urmarea lui Hristos.

Sunt numite Mironosiţe pentru că ele sunt femeile purtătoare de miruri de mare preţ, care s-au dus să ungă trupul Domnului nostru Iisus Hristos în ziua Învierii Sale. Rândurile de sinaxar menţionează că Biserica le prăznuieşte în duminica ce urmează celei în care am văzut încredinţarea Sfântului Apostol Toma, „pe acestea, ca pe cele care au propovăduit Învierea, şi au adus multe mărturii pentru credinţa noastră, întru încredinţarea şi dovedirea lămurită a Învierii lui Hristos, ca pe unele care au văzut cele dintâi pe Hristos înviat din morţi şi au propovăduit tuturor învăţătura cea mântuitoare şi au petrecut viaţa întru Hristos, în cel mai înalt chip şi precum se cuvenea unor femei care au fost uceniţe ale lui Hristos”.

Evangheliile ne relatează că în prima zi a săptămânii, când se lumina de ziuă, duminică, Domnul nostru Iisus Hristos a înviat. Nu există martori direcţi ai momentului Învierii Mântuitorului. Modul în care s-a produs Învierea este o taină. Femeile Mironosiţe sunt cele care găsesc mormântul gol, devenind astfel primii martori ai Învierii. Prezenţa lor în ziua Învierii la mormântul Domnului le oferă ocazia să fie cele care primesc vestea de la înger că Hristos a înviat. Ele se conving de realitatea Învierii Domnului şi trec de la frică la bucurie, devenind martore şi mărturisitoare ale acestei minuni a minunilor.

Urmărind firul narativ al Sfintelor Evanghelii, aghiografia menţionează că Iosif şi Nicodim, Vineri, când L-au îngropat pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, au făcut-o în grabă, pentru că Paştile iudaic era „aproape şi era mare ziua acelei Sâmbete, ei, deşi Îl unseseră cu miruri, după obiceiul iudeilor, totuşi nu făcuseră lucrul aşa cum se cuvenea. Ei puseseră numai aloe şi smirnă, şi înfăşurându-L cu giulgiu, Îl aşezară în mormânt”.

Duminică, în prima zi a săptămânii, „Femeile Mironosiţe, având ca nişte uceniţe dragoste fierbinte pentru Hristos, cumpărând miruri de mult preţ, au venit noaptea la mormânt atât de frica iudeilor, cât şi din pricina obiceiului, ca să-L plângă şi să-L ungă cu miresme în zorii zilei şi să împlinească atunci ceea ce nu se putuse face, din pricina grabei, la îngropare. Când au ajuns ele la mormânt, arătare neobişnuită au văzut: doi Îngeri strălucitori şezând înăuntrul mormântului şi altul pe piatră. După aceea, au văzut pe Hristos şi I s-au închinat”, după cum ne spune Sinaxarul.

Imnografia Penticostarului sintetizează relatările evanghelice legate de femeile purtătoare de mir care vin în prima zi a săptămânii la mormântul Domnului: „Mironosiţele de dimineaţă venind şi la mormântul Tău cu grăbire ajungând, Te căutau pe Tine, Hristoase, ca să ungă cu miresme preacurat trupul Tău; şi auzind cuvintele îngerului, semne dătătoare de bucurie Apostolilor au vestit: că a înviat Începătorul mântuirii noastre, moartea prădând şi lumii dăruind viaţă veşnică şi mare milă”.

Sfânta Evanghelie care se citeşte în a treia duminică după Paşti menţionează că, „după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă” (Marcu 16, 1). Ele ajung la mormânt „în prima zi a săptămânii” (Marcu 16, 2) şi descoperă că „piatra fusese răsturnată” (Marcu 16, 4). Sfintele Femei Mironosiţe intră în mormânt şi văd „un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb” (Marcu 16, 5) şi se înspăimântează. Îngerul le spune: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 6).

Dacă parcurgem toate Sfintele Evanghelii care vorbesc despre Învierea Domnului, vedem că Sfintele Femei Mironosiţe, după ce au aflat vestea îngerului că Hristos a înviat, au plecat în grabă de la mormânt, cutremurate de ceea ce au auzit şi au văzut, dar, fiind cuprinse de bucurie, merg să-i anunţe pe Apostoli că Mântuitorul a înviat: „Însă, pe când mergeau ele să vestească ucenicilor, Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 8-9). Ele sunt cele care au mers până la Cruce alături de Domnul nostru Iisus Hristos şi se învrednicesc să fie primele care aud îndemnul Domnului: „Bucuraţi-vă!” Când ajung la locul unde erau ascunşi Apostolii, le vestesc bucuria Învierii: „Am văzut pe Domnul Hristos Cel înviat” (Ioan 20, 18). Pentru faptul că vestesc Apostolilor Învierea lui Hristos, Sfântul Ioan Gură de Aur le numeşte „apostolii Apostolilor”.

Cântările Bisericii exprimă rolul de martori ai Învierii pe care îl au Sfintele Femei Mironosiţe: „Foarte de dimineaţă, mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi Învierea”. Iar Cântarea a şaptea din Canonul Învierii Domnului ne spune: „Femeile cele de Dumnezeu înțelepțite, cu miruri către Tine au alergat și, bucurându-se, s-au închinat Ție, Dumnezeului Celui viu, pe Care ca pe un mort cu lacrimi Te căutau. Și Paștile cele de taină, ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit”. Cinstindu-le pe Sfintele Femei Mironosiţe ca „martorii nemincinoşi şi cei dintâi ai Învierii”, mărturisim, plini de credinţă, că Hristos a înviat!