Sfinţii Cuvioşi Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, şi Ştefan, făcătorul de minuni

Cuviosul Ilarion cel Nou a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741), prigonitorul sfintelor icoane. Cunoscând încă din copilărie credinţa creştină, fericitul Ilarion s-a călugărit de tânăr, urmând cu multă râvnă învăţăturile Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, supunându-şi cu înfrânarea patimile cele trupeşti. A vieţuit vreme de mulţi ani într-o chilie, unde se îndeletnicea cu rugăciunea, cu postul şi cu cercetarea Sfintelor Scripturi şi aşa s-a luminat cu darul nepătimirii. Mai târziu, a fost hirotonit preot şi s-a învrednicit a fi egumen la Mănăstirea Pelechitului, lângă Helespont, în Asia Mică. Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni şi ca unul ce a suferit chinuri grele de la prigonitori, a primit şi cununa muceniciei. Împăratul Leon pornind prigoană împotriva celor care se închinau la sfintele icoane, urmăritorii au ajuns şi la Mănăstirea Pelechitului, în Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Aceştia au intrat în biserică şi au sfărâmat toate icoanele sfinte ce se găseau în ea, apoi au aruncat şi Sfintele Taine. Monahii ce erau acolo au fost prinşi, legaţi în lanţuri, bătuţi şi chinuiţi, iar mănăstirii i s-a dat foc. Deci, prinzându-l şi pe Sfântul Cuvios Ilarion, l-au bătut cumplit, apoi l-au dus în temniţă în Efes. După multe chinuri îndurate, Sfântul Ilarion şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului.