Sfinţii din familia Sfântului Vasile cel Mare

Duminică, 19 iulie, i-am sărbătorit pe Sfinţii din familia Sfântului Vasile cel Mare, alături de sora sa Sfânta Cuvioasă Macrina. Este un bun prilej să vorbim despre această familie de sfinţi, mai ales că, în acest An omagial al pastoraţiei familiei creştine, Biserica Orto­doxă Română ni-i oferă pe aceşti sfinţi ca modele de trăire autentic creştină. Din această familie de sfinţi îi cinstim, în cursul anului bisericesc, pe: Sfântul Vasile cel Mare; Sfânta Macrina cea Bătrână, bunica sa; părinţii săi, Sfinţii Vasile şi Emilia; fraţii săi, Sfinţii Grigorie al Nyssei, Petru de Sevastia, Cuvioasa Macrina şi Sfântul Navcratie.

Această familie de sfinţi ne arată cum se trăia credinţa creştină în secolul al IV-lea, în Asia Mică, şi, mai ales, cum valorile Evangheliei zidite în sufletele copiilor retorului Vasile şi ai soţiei sale, Emilia, cu sprijinul bunicii Macrina, au născut sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe. Familia în care s-au născut aceşti sfinţi ai Bisericii Ortodoxe era una bogată şi importantă în Capadocia (Asia Mică). Cea mai mare realizare a acestei familii, care aparținea aristocrației Imperiului Roman, „a fost aceea de a împodobi veşmântul Bisericii cu un şir de sfinţi, ca nişte giuvaieruri”. Despre ei vom vorbi în continuare pe baza textului Sinaxarului Sinodal al Bise­ricii Ortodoxe Române, volumul XI, pe luna iulie.

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, în anul 330. A studiat mai întâi în Cezareea Capadociei, apoi la Constantinopol şi după aceea la Atena, unde era cea mai importantă şcoală a timpului său. Aici îl întâlneşte pe Sfântul Grigorie Teologul, cu care leagă o strânsă prietenie. După terminarea studiilor, cercetează viaţa monahală din Egipt şi Palestina. Devine monah şi întemeiază o mănăstire în Pont.

În anul 370, devine Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, într-o perioadă în care ereticii arieni erau favorizaţi de împăratul Valens. Sfântul Vasile îşi atrage mânia acestuia şi astfel este prigonit pentru apărarea credinţei ortodoxe. El a întemeiat spitale şi azile pe lângă biserici, spre folosul celor săraci şi bolnavi. A avut o legătură cu Biserica de la nordul Dunării, de pe teritoriul actual al României, prin trimiterea de misionari aici pentru a îi creştina pe goţi. Cere din acest teritoriu moaştele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău.

Sfântul Vasile cel Mare a trecut la viaţa veşnică în 1 ianuarie 379, la vârsta de 49 de ani, lăsând moştenire Bisericii o operă teologică excepţională din care amintim lucrările: Despre Sfântul Duh, Contra lui Eunomie, Omilii la Hexaimeron, Reguli monahale, peste 300 de scrisori şi alte scrieri duhovniceşti şi rugăciuni, precum şi Liturghia care-i poartă numele şi care se săvârşeşte de zece ori pe an.

Sfânta Macrina cea Bătrână, bunica Sfântului Vasile cel Mare, s-a născut în Neocezareea Pontului, primind învăţătura creştină de la Sfântul Grigorie Taumaturgul. În timpul persecuţiei împăratului Diocleţian, de la începutul secolului al IV-lea, a fost deposedată de avere, fiind nevoită să se refugieze şapte ani. După persecuţie s-a întors, ducând o viaţă în sărăcie. Ea le-a insuflat nepoţilor curajul mărturisirii credinţei creştine.

Sfântul Vasile este tatăl Marelui Ierarh capadocian. A fost un vestit dascăl de retorică şi un creştin milostiv faţă de săraci. Sfânta Emilia este mama Sfântului Vasile cel Mare şi soţia retorului sfânt Vasile. Tatăl ei a murit ca martir pentru Hristos. Sfinţii Vasile şi Emilia au avut 10 copii, pe care i-au crescut în credinţa creştină.

Sfântul Grigorie al Nyssei a fost fratele mai tânăr al Sfântului Vasile cel Mare, născut pe la anul 332. A studiat în Cezareea Capadociei şi a intrat din tinereţe în slujba Bisericii, mai întâi în treapta de citeţ. În timpul luptelor cu arianismul, din vremea domniei împăratului arian Valens (364-378), a fost hirotonit episcop de către fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei. I s-a dat spre păstorire cetatea Nyssa din Capadocia. În timpul luptelor teologice cu arienii, este alungat de aceştia din scaunul episcopal al Nyssei, timp de patru ani.

Sinodul din Antiohia (379) l-a trimis în Arabia şi Palestina pentru a aduce pace în comunităţile creştine de acolo, tulburate de ereticii arieni. A participat la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, întărind credinţa în dumnezeirea Sfântului Duh. El este unul dintre cei mai profunzi teologi ai secolului al IV-lea, lucru arătat de opera sa teologică, din care amintim: Marele Cuvânt Catehetic, Despre facerea omului, Viaţa lui Moise, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, Despre Fericiri, Aşezământul creştinesc şi altele. S-a mutat la Domnul în anul 395, în ziua de 10 ianuarie.

Sfântul Petru de Sevastia a fost cel mai mic dintre copiii Sfinţilor Vasile şi Emilia. S-a născut în Cezareea Capadociei, în anul 340. De formarea lui s-a ocupat sora sa mai mare, Sfânta Macrina. El s-a dedicat cercetării Sfintei Scripturi şi vieţii duhovniceşti. După ce fratele său a ajuns Arhiepiscop al Cezareei Capadociei (370), a fost hirotonit de către acesta ca preot. După moartea tatălui său, şi-a ajutat sora şi mama în organizarea unei comunităţi monahale, unde se dedicau misiunii şi filantropiei Bisericii. Din casa părintească a făcut un aşezământ bisericesc pentru fecioare. În anul 378, la insistenţele fratelui său, Sfântul Vasile cel Mare, a primit slujirea arhierească în calitate de Episcop de Sevastia, în provincia Armenia. În această calitate participă la Sinodul al II-lea Ecumenic, din anul 381, de la Constantinopol, unde s-a definitivat textul Crezului ortodox. Sfântul Petru a trecut la Domnul în anul 391.

Sfânta Cuvioasă Macrina a fost sora mai mare a Sfântului Vasile cel Mare. Ea şi-a închinat din tinereţe viaţa slujirii lui Dumnezeu şi celor săraci. A fost logodită, dar logodna nu a durat mult, pentru că logodnicul ei a murit la scurt timp. Cuvioasa Macrina a studiat Dumnezeieştile Scripturi şi i-a îndrumat pe fraţii ei pe calea urmării lui Hristos, făcând din casa părintească o şcoală de fapte bune. Împreună cu fratele ei, Sfântul Vasile cel Mare, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei şi alta pentru bărbaţi. Cea de călugări era povăţuită de Sfântul Vasile cel Mare, iar cealaltă, de Cuvioasa Macrina.

După ce Sfânta Emilia a răposat, a împărţit averea săracilor. A trăit în rugăciuni şi asceză, câştigându-şi prin muncă cele de trebuinţă, până la cea din urmă suflare a ei. Cercetând pe sora sa în boala ei cea de pe urmă, Sfântul Grigorie al Nyssei a găsit-o slăbită de friguri şi culcată pe o scândură. Sărăcia din mănăstirea fecioarelor era aşa de mare, încât de-abia s-a găsit un văl învechit spre acoperirea trupului Macrinei, când au dus-o la mormânt. Atunci, Sfântul Grigorie a pus deasupra ei mantia sa de episcop. Cuvioasa a adormit cu pace, în anul 380, şi a fost îngropată în Biserica „Sfinţii 40 de Mucenici”, alături de mormântul mamei sale, Sfânta Emilia.

Sfântul Navcratie, fratele Sfântului Vasile cel Mare, s-a născut în anul 332. A primit o educaţie deosebită. Încă de la vârsta de 22 de ani a prezentat în public lucrările scrise de el, impresionând auditoriul cu elocinţa sa. În locul unei strălucite cariere retorice, el alege asceza şi rugăciunea. Se retrage alături de slujitorul său Hrisafie, pe malul râului Iris. Aici s-a nevoit prin post şi rugăciune, studiind cărţile sfinte de zidire sufletească. I-a îngrijit pe bătrânii care trăiau în aceste locuri. În una din zile a plecat să prindă peşte pentru bătrânii de care avea grijă, dar, căzând în apă, s-a săvârşit pe neaşteptate la vârsta de 26 de ani, în anul 358.