Sfinții Mucenici Ermie, Eusebiu și Haralambie

Sfântul Ermie a trăit pe vremea împăratului Antonin (138-161), în cetatea Comane, ducând viață ostășească, fiind mare la stat și cărunt de bătrânețe. Deci, fiind prins pentru mărturisirea lui Hristos, a fost dus înaintea dregătorului Sebastian, care îl silea să se lepede de credința sa. Sfântul Ermie rămânând statornic și mărturisind cu mult curaj pe Iisus Domnul, din porunca dregătorului i-au zdrobit fălcile, i-au despuiat obrajii și i-au scos dinții. Apoi, păgânii aprinzând un cuptor l-au aruncat în mijlocul flăcărilor, dar sfântul a ieșit de acolo nevătămat. Văzând aceasta, i-au dat să bea otrăvuri, dar rămânând sănătos, a adus la adevărata credință pe cei ce le pregătiseră, cărora, mărturisind și ei pe Hristos Dumnezeu, li s-au tăiat capetele. Sfântului Ermie, după ce i-au scos ochii și l-au spânzurat trei zile cu capul în jos, i-au tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei din mâinile Domnului Iisus Hristos.