Sfinții Mucenici Mochie, Arghir şi Dioscor; Sfântul Ierarh Metodie şi Sfântul Cuvios Chiril, luminătorii slavilor (Dezlegare la peşte)

Sfântul Mochie a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi era din Roma. Fiind preot al bisericii din cetatea Amfipoli, care este în părţile Macedoniei, se nevoia, învăţând şi propo­văduind păgânilor Evanghelia lui Hristos, pe care îi aducea la adevărata credinţă. Dându-se poruncă tuturor locuitorilor din acele locuri să aducă jertfe zeului Dionisos, mulţi dintre creştini fugeau în ascunzători, de frica persecuţiilor. Văzând atâta spaimă de moarte, Sfântul Mochie s-a hotărât să dea creştinilor o pildă de bărbăţie, înfruntând orice primejdie. Astfel, în ziua hotărâtă pentru aducerea jertfelor, Mochie a mers în capiştea idolilor şi, ridi­când glas, a răsturnat altarul lui Dionisos, cu tot ce era pe el, ca să arate că idolii sunt fără pu­tere. Atunci, păgânii l-au prins şi l-au dus la dregătorul cetăţii, care aflând că Mochie este preot creştin a poruncit să fie chinuit. După ce i-au strujit tot corpul, l-au aruncat în mijlocul focului, dar el a rămas nevă­tămat. A stat după aceea multă vreme în temniţă până când un alt dregător, Maxim, l-a scos de acolo şi l-a îndemnat să se lepede de Hristos. Sfântul Mochie a rămas, însă, tare în credinţă şi pentru aceasta i s-a tăiat capul. Pe locul unde şi-a primit sfârşitul, împăratul Constantin cel Mare a ridicat o preafrumoasă biserică.