Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Paulin

Pe vremea împăratului Deciu (249-251), Sfântul Mucenic Petru, un tânăr frumos şi viteaz, a fost prins de păgâni în Lampsac, o cetate aflată în Helespont. ­Aceştia l-au dus la dregătorul Optimus care l-a silit să jertfească zeiţei Afrodita. Dar el nu a vrut să se supună, ci a mărturisit că nu poate să se închine unei zeiţe desfrânate, că este creştin şi se închină lui Hristos Dumnezeu. Auzind acestea, dregătorul i-a zdrobit trupul Sfântului Petru, apoi l-a pus în butuci, după care l-a chinuit cu roata şi, nereuşind să-l despartă de Hristos, i-a tăiat capul. Sfântul Dionisie era un bărbat creştin şi împreună cu o fecioară Cristina se aflau întemniţaţi din porunca aceluiaşi dregător păgân Optimus. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a fost ucis împreună cu alţi creştini, fiind îngropat sub mulţimea pietrelor aruncate de popor asupra sa. Sfântul Paulin era din Atena şi propovăduia neîncetat cuvântul Evangheliei printre păgâni. Pentru aceasta, a fost prins şi dus în faţa dregătorului Atenei, care, după ce l-a bătut cumplit, l-a aruncat într-un cuptor cu foc. Dar sfântul a ieşit de acolo, prin puterea lui Dumnezeu, nevătămat. De aceea, dregătorul a poruncit să i se taie capul, primind astfel cununa muceniciei.