Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont

Sfinţii Trofim şi Savatie, doi creştini dreptcredincioşi, au venit în Antiohia în timpul sărbătorii zeului Apolo, pe când la Roma era împărat Prob (276-282). Fiind chemaţi la sărbătoare, au refuzat. Auzind dregătorul Eliodor, îndată a poruncit să fie întemniţaţi şi despărţiţi unul de altul. Sfântul Trofim a fost judecat mai întâi şi, văzând atâta tărie de credinţă la un tânăr, dregătorul a poruncit să fie chinuit. A urmat Sfântul Savatie, care, din cauza chinurilor, şi-a dat duhul. Rămas singur, Sfântul Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în câmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgână a Dioscurilor. Aici a întâlnit pe un tânăr creştin, din sfatul cetăţii, Dorimedont, care pe ascuns cerceta în închisoare pe creştinii răniţi. Dar aflându-se acestea, a fost supus şi el la chinuri. Rămânând nevătămat, a fost aruncat împreună cu Trofim la fiarele sălbatice care s-au îmblânzit imediat. În cele din urmă, socotiţi a fi vrăjitori, le-au fost tăiate capetele cu sabia.