„Sfinții reprezintă Evanghelia împlinită de-a lungul veacurilor”

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 10 Iulie 2024

Toţi cei botezaţi în numele Persoanelor Preasfintei Treimi sunt chemaţi să ajungă la sfinţenie. Scopul vieţii noastre creştine este sfinţenia. Din păcate foarte puţini dintre creştinii noştri conştientizează acest lucru şi mai puţini sunt cei care-şi propun să aibă o viaţă întru totul dedicată urmării lui Hristos pentru a ajunge la sfinţenie.

„Eșecul în a deveni sfinți constituie cea mai mare tragedie a exis­tenței umane”, scrie monahul Moise Aghioritul. Tot el ne arată calea de urmat pentru a evita această tragedie a existenţei noastre creştine, subliniind că „sfințenia nu este alt­ceva decât ascultarea de porunca lui Dumnezeu de a deveni sfinți, așa precum El este sfânt. Împlinirea vrerii lui Dumnezeu este sfințirea noastră”.

Monahul athonit arată îndepărtarea lumii noastre de scopul vieţii creştine, sfinţenia, comparativ cu primii creştini din veacul apostolic: „Primii creștini erau numiți sfinți, pentru a li se aduce aminte de scopul vieții lor. Astăzi sfințenia este considerată ca fiind ceva îndepărtat, ceva din afara lumii și cu neputință de atins. Un dar anume pentru cei aleși, pentru aristo­crația duhului. Sfințeniei i s-a dat o dimensiune mo­ralistă, care nu definea la începuturi esența calității de creștin”.

Noi, creştinii de astăzi, trebuie să redescoperim scopul vieţii noastre, sfinţenia, urmând exemplul primilor creştini de raportare la ea ca ţintă a existenţei noastre creştine. Ajungând la sfinţenie vom împlini cu toată fiinţa noastră Evanghelia Împărăţiei predată nouă prin Sfinţii Apostoli de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

„Sfinții, după cuvântul fericitului Părinte Iustin Popovici, reprezintă Evanghelia împlinită de-a lungul veacurilor, Sfinții sunt Hristos extins de-a lungul veacurilor. Sfinții ne-au arătat în fapt că virtuțile evanghelice sunt realizabile” (Moise Aghioritul, Duminica Tuturor Sfin­ților, pemptousia.ro).

 Parcurgând textele din Sinaxar constatăm că „Sfinții nu sunt doar acei oameni care s-au mântuit și au scăpat de chinurile iadului, ci ei au fost slăviți de Dumnezeu și au trecere în fața Lui” şi, de asemenea, „nu noi declarăm sfințenia unui om, ci Sfântul Duh îi con­sfințește pe aceștia și ei intră în conștiința unanimă a Bisericii”, după cum mărturiseşte arhimandritul Hrisostom Papadákis. El arată şi cum se ajunge la canonizarea unui creştin ca sfânt: „Urmează apoi și semne de la Dumnezeu, minuni, descoperiri, iar abia apoi conducerea Bisericii, în baza canoanelor care au fost stabilite pentru declararea sfințeniei cuiva, vine și pecetluiește conștiința Bisericii prin canonizare, adică trecerea numelui sfântului respectiv în sinaxarul sfinților Bisericii și stabilește și data la care se va face pomenirea lui” (Ce înseamnă „sfânt”?, pemptousia.ro)

Urmând exemplul sfinţilor şi noi, creştinii de astăzi, să răspundem chemării lui Dumnezeu la sfinţenie, pe care am primit-o de la Botez, şi să ne străduim să împlinim în viaţa noastră Evanghelia lui Hristos.