Siliciul, important pentru structura oaselor

Siliciul este un submicroelement descoperit în anul 1848, însă savanţii au înţeles rolul lui pentru sănătatea oamenilor şi animalelor abia în 1972. În pofida abundenţei acestui element în natură, cea mai mare cantitate de siliciu este conţinută de nisip. Surse alimentare: boabele de grâu integrale, plantele rădăcinoase, produsele din crupe nedecorticate şi pielea puilor.

Rolul principal al siliciului constă în participarea la reacţiile chimice care unesc părţile componente ale ţesuturilor fibroase ale organismului, colagenul şi elastina, făcându-le puternice şi elastice. De asemenea, are un rol important şi în determinarea structurii oaselor. Unele componente alimentare pot influenţa capacitatea de asimilare a siliciului de către organism. Din categoria acestora fac parte structurile fibroase, molibdenul, magneziul şi fluorul. Cantitatea optimă de folosire este de 20-40 g pentru maturi. Puteţi asimila fără probleme cantitatea necesară de siliciu din alimentele consumate.