Smerită mărturie pentru neîncetatele mijlociri ale Cuvioasei Parascheva

Despre viaţa şi minunile Sfintei Cuvioase Parascheva ştim din copilărie din povestirile bunicilor. Pentru milioanele de pelerini care au căutat ajutor la Cuvioasa Parascheva în cei 1.000 de ani de când ea s-a mutat la cereştile lăcaşuri, viaţa ei este o pagină din istoria desăvârşirii duhovniceşti prin care suntem îndemnaţi să ajungem la sfinţenie. Pentru creştinii ortodocşi, ea este chipul sufletului îngeresc în trup fecioresc, lumină grăitoare, alinarea de suferință, smerenie înaltă, întărirea credincioșilor, scăparea celor deznădăjduiți, vrednică mijlocitoare către Domnul, căreia astăzi îi cântăm: „Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilință îi aducem noi, nevrednicii păcătoși, pentru mijlocirile sale. Că mari daruri ne-am învrednicit a dobândi, de la izvorul cel pururea curgător de bunătăți al Mântuitorului nostru, și să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Parascheva, mult folositoare!”

Ea este cinstită în toată Ortodoxia, dar mai ales în ţările ortodoxe din Balcani şi în special în ţara noastră, unde de patru veacuri sfintele ei moaşte se află la Iaşi şi aduc multă alinare poporului nostru dreptcredincios. Pentru românul ortodox Cuvioasa Parascheva este simbol văzut al lucrării minunate a lui Dumnezeu prin sfinţi.

Despre viaţa Sfintei Parascheva, în Cazania Sfântului Mitropolit al Moldovei Varlaam, în timpul căruia au fost aduse moaştele Cuvioasei la Iaşi de voievodul Vasile Lupu, citim: „această sfântă şi preacuvioasă fecioară Parascheva era de moşie din Epivata, născută din părinţi credincioşi şi creştini buni. Întru toată viaţa sa cu milostenie şi cu fapte bune lui Dumnezeu îngăduia”. Ea şi-a închinat viaţa lui Hristos lăsând bogăţia, confortul şi prosperitatea din casa familiei pentru a merge în pustiul Iudeei şi a se nevoi spre dobândirea Împărăţiei cerurilor. Viaţa ei de doar 26 de ani este, şi la un mileniu după epoca în care a trăit, o pildă de urmare necondiţionată a lui Hristos şi un exemplu de credinţă puternică, plină de smerenie, devenind împlinire a modelului hristic şi o autentică icoană a sfinţeniei.

Din scurta ei viaţă vedem că ea a fost o smerită pelerină, iar după trecerea ei din lumea aceasta la viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu, sfintele ei moaşte făcătoare de minuni au fost în pelerinaj prin diferitele ţări ortodoxe din Balcani, până au ajuns la Iaşi în anul 1641. De atunci pelerini de pretutindeni vin să găsească ajutor şi alinare la Sfânta grabnic ajutătoare.

 În anul 1955 cinstirea ei a fost generalizată în toată Patriarhia Română prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a redactat şi un text prin care-i îndemna pe credincioşi să o cinstească pe Sfânta Parascheva: „Cu umilinţă şi cu evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preacuvioasă maica noastră Parascheva; şi smerit prinos de laudă şi de mulţumire Îi aducem, pentru că te-a dăruit nouă fierbinte rugătoare şi puternică ocrotitoare în ceruri. Că tu din tinereţile tale, pentru iubirea de Hristos, ai lăsat şi pe părinţi şi bogăţia şi dulceţile cele trecătoare ale lumii; şi cu multă postire, cu neîncetată priveghere, cu lacrimi şi cu pustniceşti nevoinţe slăbindu-ţi trupul cel firav, sufletul ţi-ai întărit; şi aşa luându-ţi crucea, ai urmat lui Hristos, cu pilda vieţuirii tale învăţându-ne să nu purtăm grijă de trupul cel trecător, ci de sufletul cel nepieritor. (...) Viaţa fără de prihană a cuvioasei ne cheamă, neîncetat, la credinţă tare, la nădejde care întrarmează, la dragoste desăvârşită...”

Pentru români, Cuvioasa Parascheva este Sfânta noastră de la care învăţăm simplitatea, smerenia, dragostea şi fidelitatea faţă de Dumnezeu. Mulţi pelerini vin la Iaşi la sărbătoarea Cuvioasei pentru a îngenunchea în faţa raclei unde se află sfintele ei moaşte pentru a cere prin ea de la Dumnezeu ajutor în necazuri şi nevoi, mai ales acum în vreme de grea încercare pandemică, deoarece ei ştiu că Sfânta Parascheva este nădejdea noastră cea tare, liman lin și neînviforat, leacul durerii, mâna vindecării, izgonitoare de rele, ocrotitoare neobosită, apărătoare neînfruntată, grabnică ajutătoare, prin care ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dăruiască sănătate şi viață ferită de toată răutatea. De aceea noi o cinstim astăzi prin cuvintele imnografului inspirat: „Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău”.