Speranţa pe contrasens

Trei bătrâni au venit la avva Sisoe, auzind de el. Şi-i zice lui cel dintâi: „Părinte, cum pot să mă mântuiesc de râul cel de foc?“. Dar el nu i-a răspuns. Îi zice lui cel de-al doilea: „Părinte, cum pot să mă mântuiesc de scrâşnirea dinţilor şMt.8, 12ţ şi de viermele cel neadormit?“ şMc.9, 48ţ. Îi zice lui cel de-al treilea: „Părinte, ce să fac, că mă omoară amintirea întunericului din afară şMt.8,12ţ?“ Şi bătrânul răspunzând, le-a zis lor: „Eu de nici una din acestea nu-mi aduc aminte, căci milostiv fiind Dumnezeu, nădăjduiesc că va face milă cu mine“.

Şi auzind cuvântul acesta, bătrânii au plecat întristaţi. Dar bătrânul, nevoind să-i lase să plece mâhniţi, întorcându-i, le-a zis: „Fericiţi sunteţi, fraţilor, căci v-am pizmuit pe voi. Fiindcă cel dintâi dintre voi a vorbit de „râul de foc“, al doilea de „tartar“ iar cel de-al treilea de „întuneric“. Deci, dacă această aducere aminte stăpâneşte mintea voastră, este cu neputinţă să păcătuiţi. Dar ce voi face eu, cu inima împietrită, care nu sunt iertat şi, cu toate că ştiu că există pedeapsă pentru oameni, totuşi păcătuiesc în tot ceasul?“. Şi făcându-i metanie au zis lui: „Precum am auzit, aşa şi vedem“. (Patericul sinaitic, Deisis, Sibiu, 2005)