Stavrofora Lucia Dumbravă la un popas al longevității
Mănăstirea Pasărea este una dintre vestitele vetre monahale ale Bisericii Ortodoxe Române. Așezată nu prea departe de Cetatea Bucureștilor, a cunoscut în istoria ei momente de înaltă bucurie, dar și de amară întristare. A fost povățuită de călugări cu viață sfântă, între ei aflându-se Sfântul Calinic de la Cernica, mare ctitor și binefăcător, care a îndreptat pașii mamei sale să devină călugăriță în acest loc, după ce aceasta își încheiase misiunea din familie și societate.
În Mănăstirea Pasărea au viețuit sute de călugărițe, fiind perioade de timp când numărul era mai mare de 300.
În această atmosferă de lucrare sfântă s-a nevoit din copilărie și monahia stavroforă Lucia Dumbravă, proinstareța mănăstirii, care împlinește în data de 14 aprilie 2020 vârsta de 90 de ani. Viața ei poate fi povestea unei cărți, o frumoasă mărturie și lecție de sporire duhovnicească pentru cei care doresc să-I slujească Domnului.
S-a născut în străvechea cetate Silistra, Durostorum, fiind al treilea copil din cei șase ai părinților Emil și Maria. Când avea opt ani, mama i-a murit. Florina, cum se numea din botez, nemaiîntâlnind iubirea de altădată a mamei și mâhnită de mustrările tatălui, a căutat o altă iubire, gândind a o afla doar la Dumnezeu.
După ce a scris o epistolă fiicei unei vecine care se ostenea la Mănăstirea Pasărea, a plecat pe ascuns de acasă, călătorind cu trenul și pe jos, ajungând într-o seară în acest loc de linişte.
În apropierea mănăstirii, s-a așezat plângând pe podețul de trecere peste lacul ce înconjoară incinta. Găsită de o maică și întrebată de ce e tristă, i-a mărturisit că plânge de bucurie, pentru că are înaintea ochilor locul unde ar vrea să rămână până la sfârșitul zilelor.
Maicile Epistimia și Luchia, care aveau atunci în jur de 60 de ani, au primit-o în chiliile lor și nu au mai dat scrisoarea maicii Hrisantia, la care Florina ar fi trebuit să ajungă. Așa a fost rânduiala lui Dumnezeu.
Tatăl copilei a căutat-o în zilele următoare, dar ea a rămas tăinuită. Astfel, a început ascultarea acolo, cu multă nădejde, viețuind dimpreună cu celelalte călugărițe și dorind să fie de folos obștii.
Stareța Magdalena Panco a primit-o cu greu, spunându-i că la mănăstire rugăciunea se îmbină cu munca (se adăugau zilnic multe alte ascultări: biserica, gospodăria, cancelaria etc.).
Patriarhul Justinian, gândindu-se mult la viața monahală pe care a slujit-o cu dăruire, a înființat două seminarii pentru călugărițe: unul la Mănăstirea Agapia și altul la Mănăstirea Plumbuita.
Între surorile propuse pentru școala de la Plumbuita a fost și Florina, viitoarea maică Lucia. Erau 30 de eleve, doar câteva mai tinere, celelalte peste 30 de ani, recomandate de conducerea mănăstirilor pentru a fi de folos mai târziu în ascultările administrative. A cunoscut la Mănăstirea Plumbuita profesoare de mare ținută, cu studii de specialitate.
Pe lângă studiul Vechiului şi Noului Testament, Învățătura de credință ortodoxă, Istoria Bisericii, Tipic și Liturgică, Muzică psaltică și alte discipline, sora Florina a urmat atât la seminar, cât și mai târziu, la Schitul Maicilor, o școală de pictură bisericească, avându-i profesori pe cunoscuții pictori protos. Arsenie Boca, Olga Oteteleșanu și alții. Ultimul an de seminar l-a urmat la Mănăstirea Hurezi din Oltenia, după care a fost călugărită, devenind monahia Lucia, fiind luată sub mantie de stareța Amfilohia Popescu. Slujba a fost oficiată de arhim. Mina Prodan, fost slujitor la Ierusalim, călugăr de la Mănăstirea Neamț, și de arhim. Nifon Bărbieru, împreună cu alți părinți.
A urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din București, absolvind în anul 1956. Înțelepciunea, priceperea și cumințenia au recomandat-o pentru multe ascultări, printre care și aceea de planificatoare la Cooperativa Meșteșugărească a Mănăstirii Pasărea.
A urmat cursurile de Îndrumători muzee și monumente istorice, a fost profesoară la Școala Monahală și Elementară în care învățau maicile și surorile care nu aveau studiile terminate.
A funcționat prin ordinul Patriarhiei în postul de magaziner la Casa Sanatorială Viforâta, precum şi administrator al Casei Sanatoriale Dealu.
În 1966, la 1 martie, a fost aleasă stareță a mănăstirii de metanie. Erau vremuri grele. Pe de o parte, multe călugărițe erau plecate din mănăstire în urma Decretului 410/1959, pe de altă parte, puternicul cutremur din 1940, trecerea timpului și alte încercări lăsaseră urme vizibile asupra întregii mănăstiri. Maica Lucia mărturisește adeseori că nu ar fi putut face nimic fără ajutorul, grija și dragostea cu totul deosebite ale Patriarhului Justinian. Șantierul deschis în anul 1966 a durat până la trecerea către Domnul a celui de-al treilea Patriarh. În perioada respectivă s-au făcut importante lucrări la bisericile mănăstirii. S-a realizat împrejmuirea întregii proprietăți, s-au construit o termocentrală cu patru cazane și două hidrofoare, un puț de mare adâncime, rezervorul de apă, mai multe clădiri noi, reparații capitale la aproape 70 de căsuțe locuite de maici, canalizare pentru întregul complex de clădiri, instalație de apă potabilă, iar muzeul, atelierul și alte construcții din mănăstire au fost refăcute atât în interior, cât și în exterior.
În anul 1967, s-a organizat Colecția de obiecte bisericești, iar în anul 1973 a luat ființă în mănăstire un atelier cu secțiile: croitorie, presă și cizelură, peste 40 de surori și călugărițe ostenindu-se în cadrul acestora.
Începând cu anul 1977, Patriarhul Iustin Moisescu a ajutat Mănăstirea Pasărea, iar la stăruința stareței Lucia a fost consolidată biserica mare, care prezenta multiple fisuri, și s-a restaurat pictura. De asemenea, a fost restaurată catapeteasma, s-au făcut strane noi, din lemn de stejar, iar resfințirea bisericii a fost oficiată de către Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Roman Ialomițeanul, în anul 1984. Gospodăria mănăstirii a fost și ea îmbunătățită şi înnoită. S-au cumpărat: tractor cu remorcă, disc, plug, semănătoare şi utilaje agricole. Stăreția, care nu mai cunoscuse reparații importante din anul 1864, a fost restaurată în întregime.
Din încredințarea Patriarhului Teoctist, maica Lucia a înființat Seminarul Teologic Monahal Pasărea, actualul Seminar Teologic „Sfânta Filofteia”. A activat ca directoare și profesoară mai mulți ani, având în juru-i vreo 150 de eleve, mai întâi seminarul funcționând în mănăstire, apoi fiind mutat în comuna Brănești, în spaţiul disponibil al unei şcoli. Ulterior, atribuțiile sale au fost preluate de monahia profesoară Mihaela Costache.
În cei 40 de ani ai stăreției ei, maica Lucia a primit, de multe ori, vizita patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu delegați din țară și străinătate, ierarhi, profesori de teologie, reprezentanți ai unor importante instituții ale statului român și ale lumii, personalități ale vieții publice, miniștri, ambasadori, scriitori, jurnaliști, artiști.
Profesori de teologie și de seminar din țară, monahi și preoți au poposit în mănăstire când se aflau în trecere prin București, iar dintre marii ierarhi amintim pe: Diodor al Ierusalimului și al întregii Palestine, Maxim al Bulgariei, Emilianos Timiades, Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice, şi zeci de ierarhi români şi străini, Catolicosul Bisericii Ortodoxe din India - Patriarhul Moran, Patriarhul Armenilor din Ierusalim, patriarhi și episcopi ai Bisericii Armene de la Ecimiadzin, delegați ai Bisericii Copte, reprezentanți ai Națiunilor Unite, regi, regine, principi etc.
Maica Lucia a fost prezentă la diferite întruniri pe care Bisericile Ortodoxe sau diferite confesiuni creștine le-au organizat în lumea cea mare. În 1968, a participat în Germania, la Regensburg, la lucrările Comisiei Ecumenice a Conferinței Episcopale Germane. De asemenea, amintim şi alte locuri, întâlniri şi conferinţe la care a participat de-a lungul timpului: în 1975, la Conferința Creștină pentru Pace de la Praga, în 1975, la Nairobi, în Kenia, în 1976, la mănăstirile Agapia și Văratec, la conferința cu tema „Rolul femeii în mănăstire și societate”, în 1978, în insula Creta - Grecia, în 1979, în Canada și SUA, în 1980, la Moscova, în 1986, la Roma, în Italia, în 1988, la Sofia, în Bulgaria, în 1988, la Albi, în Franța, și în 1989, la Bruges, Belgia.
În cadrul acestor întâlniri și conferințe, a vorbit elevat și duhovnicesc, totodată, despre cultul Bisericii Ortodoxe, cântările și lucrarea monahală, despre slujirea pe care monahismul o împlinește în Biserică.
Monahia Lucia este cea mai longevivă stareță a Mănăstirii Pasărea. Împlinind 90 de ani, este mărturisitoare a vremurilor prin care a trecut, a luptei pe care călugărițele din această Lavră, dar și din alte vetre monahale unde a viețuit (Plumbuita, Horezu, Dealu, Viforâta), au avut-o în vremuri crâncene, cu îngrădiri, cenzură, tulburare și chiar exil.
Stavrofora Lucia a împletit în viața ei rânduiala unei călugărițe râvnitoare cu aceea a unei gazde primitoare, fiind ascultătoare față de chiriarhii săi și de rânduiala dintotdeauna a Bisericii și a monahismului, oferind exemplul bunătății și omeniei pe care trebuie să le manifestăm permanent.
La popasul acestor 90 de ani, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i dăruiască cele de folos stavroforei Lucia Dumbravă, proinstareța Mănăstirii Pasărea (din 2006), mulțumind pentru înțelepciunea, bunătatea, strădania și îndelunga-slujire a monahismului!