Ștefan Todirașcu, memoriu de activitate

Exact în anii când la Mănăstirea Antim din București se desfă­șurau întâlnirile Rugului Aprins, profesorul Ștefan Todirașcu, participant activ la aceste reuniuni cultural-duhovnicești, elabora un „Memoriu de titluri și lucrări”, document obișnuit în viața unui profesor universitar al acelor ani. Acest memoriu reflectă cum nu se poate mai inspirat activitatea policromă a acestei personalități și excelența preocupărilor sale.

Ceea ce profesorul Ștefan Todirașcu (1911-1977) nu putea nota în acest document era implicarea sa extrem de serioasă în activitatea Rugului Aprins. Prieten foarte apropiat al lui Alexandru Mironescu, apreciat în mod deosebit de familia Sfântului Dumitru Stăniloae, mentor al câtorva studenți ai Rugului Aprins, precum viitorul academician Virgil Cândea (a se vedea și articolul nostru din Ziarul Lumina, 28 august 2024), activitatea profesorului ilustrează exemplar bagajul de cunoș­tințe și experiențe profesionale cu care veneau la întâlnirile Rugului Aprins majoritatea intelectualilor care au participat activ. Redăm mai jos un rezumat al acestui Memoriu (datat 4 februarie 1947).

«Activitatea științifică (studii și lucrări):

1. „Neplata de salariu”, în Revista de Drept Public (1936, pag. 67-74).

Se cercetează, în evoluția jurisprudenței române și a principiilor de drept administrativ, dacă neplata de salariu este de competența instanțelor de contencios administrativ sau a celor de drept comun, precum și dacă este un act de autoritate sau unul de gestiune.

2. „Despre originea și natura juridică a Băncii Naționale a României” (București, 1936, 156 pp.).

Teza de doctorat își propune să trateze dublul aspect, de istorie economică, privind originea Băncii Naționale, și de interpretare juridică, în jurul chestiunii de a se ști dacă Banca Națională era o instituție privată sau una publică sau o regie mixtă. Din punct de vedere juridic, concluzia autorului este că Banca Națională era o instituție juridică cu caracter mixt, deci că era o regie mixtă.

3. „Întreprinderile comunale în România”, în Revista de Drept Public (1938, pag. 598-624).

4. „Factorul timp în problema transporturilor feroviare”, fără semnătură, în volumul colectiv Cauze ce scumpesc sau împiedică transporturile (pag. 79-116, Bucu­rești, 1939). Volum apărut sub îngrijirea Consiliului Superior al Transporturilor și Tarifelor. În calitate de referent la acea instituție, autorul a cercetat care sunt cauzele care determină întârzieri în transporturile feroviare și a indicat soluții pentru îmbunătățirea lor.

5. „Zonele libere”, în Analele Facultății de Drept din București (anul II, nr. 2-3-4).

Autorul expune chestiunea zonelor libere, ca o soluție interesantă pentru ridicarea economică a porturilor noastre dunărene.

6. „Coordonarea transporturilor rutiere și feroviare, în economia de război”, în Analele Facultății de Drept din București (anul II, nr. 2-3-4).

Principiul coordonării este fundamental în economia transporturilor. Autorul arată care sunt aspectele aplicării sale, în timp de război.»

Urmează o serie de articole și eseuri publicate de-a lungul anilor în presa centrală:

«„Ion Ionescu de la Brad”, în Vremea (1 februarie 1942); „Cetatea Soarelui”, în Vremea (12 ianuarie, 1941); „Europa și Asia în comerțul anglo-saxon”, în Vremea (1942); „Relațiile dintre economie și psihologie”, în Analele economice și statistice (iulie-decembrie 1947); „Aristotel”, studiu dat spre publicare revistei Pandectele Române... etc.»

Profesorul Ștefan Todirașcu face și o scurtă referire la cursurile ținute în cadrul Universității din București, între care: Doctrinele politice ale Greciei antice. Curs ținut la Doctoratul Politico-Economic al Facultății de Drept din București, în anul de studii 1945-1946.

Iată și titlul unei comunicări academice: „Aristotel și începuturile gândirii economice”, comunicare ținută în martie 1944, în Secția economică a Academiei de Științe Morale și Politice.

Articolele scrise în anii tragici 1940-1944, între două concentrări sau două campanii de război, se ocupă de chestiuni social-politice la zi: Presiunea demografică, Criza spațiilor, Criza debușeelor, Apogeul imperialismului, Destinul politic al Dunării, Politica economică dunăreană, Transformări în politica economică, Unitatea economică a României, Elementele politicei prețurilor, Reconstrucția economiei mondiale. Pe de altă parte, exprimă reflecții personale cu titluri precum: „Problema liber­tății”, „Veacul conjuncturii”, „Scurtă notă despre: Sf. Toma d’Aquino”, „Realitatea și cunoaș­te­rea economică”, „Revoluționarea transporturilor” ș.a.

În activitatea sa didactică directă, Ștefan Todirașcu a fost asistent, ulterior conferențiar, la Facultatea de Drept, Universitatea din București, catedra de Istoria Doctrinelor Economice, din 1 octombrie 1939.

În încheiere, memoriul precizează multiple alte activități cu finalitate didactică și de cercetare:

«Am sintetizat într-un articol intitulat „Lucrul tehnic în Seminar” rezultatele experienței personale, în materie de organizare, de coordonare și în general de lucru într-un seminar de istoria ideilor, în speță de istoria ideilor economice. Textul a fost predat cu luni în urmă redacției publicației de specialitate bibliografică a Centrului Român de Documentare, publicație al cărei număr nu a putut să apară încă. Textul cuprinde expunerea cu care am început seminariile anului trecut și care constituie baza de lucru în Seminarul de Istoria Doctrinelor Economice.

Ca asistent al catedrei, am ținut la Școala Pregătitoare de Ofițeri de Jandarmi cursul de „Istoria Doctrinelor Economice”, timp de trei ani.

Din însărcinarea Consiliului Institutului Economic al Facultății, am reorganizat, pe autori și pe materii, fișierul bibliotecii institutului. Am lucrat în secretariatul de redacție al revistei de Drept public și al Analelor Facultății de Drept din București.

În calitate de conferențiar suplinitor, am ținut, din martie 1946, cursul și examenele la Doctoratul Politico-Economic. În calitate de funcționar al Ministerului Afacerilor Străine, conduc Secția de Informațiuni și Documentare Economică, din Diviziunea Politică, îngrijind, între altele, de întocmirea și redactarea Buletinului Economic, scos de două ori pe lună, pentru serviciile exterioare ale Departamentului.»

...Ceea ce documentul de mai sus evită să spună, probabil din motive politice - sub presiunea ocupației sovietice, România trăia convulsiile instalării brutale a regimului comunist -, Ștefan Todirașcu a avut în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și o scurtă activitate diplomatică în țările scandinave.

Încheiem această altfel de prezentare a lui Ștefan Todirașcu cu un scurt portret pe care i l-a făcut scriitorul Pericle Martinescu: „La Universitate se bucura de stima și admirația studenților ce-i urmau cursurile și mulți dintre ei i-au devenit prieteni mai târziu. De altfel, avea toate însușirile unei ființe omenești ca să fie apreciat, anturat și simpatizat. Ca aspect fizionomic se remarca în primul rând la el o lumină blândă ce-i învăluia în permanență chipul, reflectând în afară alcătuirea dinăuntru. (...) În general, pe fețele oamenilor se imprimă, la maturitate, ca sunetele pe o placă de celuloid, trăsăturile ce trădează structura morală şi caracterul fiecărui individ. Pe figura lui Ștefan Todirașcu se oglindea imaginea unei purități nealterate ce exprima două virtuți fundamentale: Cinste și Nevinovăție.

Nu era un temperament de luptător, de tribun în învălmășagul frământărilor sociale. Avea mai curând vocația de misionar, iar, dacă vremurile n-ar fi fost potrivnice, ar fi ajuns un bun diplomat capabil să apere cu patos și zel pe plan internațional interesele și demnitatea țării sale”.