Stejarul, un fortifiant al sănătăţii

Prin conţinutul chimic, scoarţa de stejar prezintă o gamă largă de proprietăţi, cu acţiuni benefice în multiple afecţiuni interne şi externe. De altfel, în medicina naturistă sunt cunoscute de secole efectele pe care scoarţa de stejar le are în afecţiunile digestive, pulmonare sau în bolile pielii.

Stejarul este un arbore des întâlnit în pădurile noastre, medicina populară utilizând scoarţa sau fructele sale în multiple tratamente. Scoarţa de recoltează în lunile martie-aprilie, când se desprinde uşor datorită circulaţiei abundente a sevei. Se fac tăieturi inelare, la distanţe de 20-30 cm, iar fragmentele scoase, în formă de tuburi, se usucă la soare, în strat subţire sau în încăperi bine uscate şi ventilate. Produsul obţinut are gust astringent, fără miros. Fructele (ghinde) ajunse la maturitate sunt decorticate, prăjite şi măcinate, având acţiuni directe în reglarea tranzitului intestinal. Scoarţa intervine într-un mare număr de tratamente interne sau externe: - deranjamente stomacale (diaree cronică, dizenterie), gastrite hiperacide, ulcer gastrointestinal, atonie gastrică, enterite, hemoragii interne, colici abdominale; - splenomegalie; - tuberculoză, hemoptizie; - anemie generală; - hemoragii nazale, gingivită, amigdalită, stomatită, faringită, sinuzită acută, dureri de dinţi; - boli de piele, dermatite, răni purulente, arsuri, impetigo, hemoroizi, ulceraţii, degerături, transpiraţie excesivă la mâini şi picioare. Ghindele sunt indicate în tratamentul diareei cronice, în anemie şi rahitism. Forme de utilizare internă: - decoct din două linguriţe de scoarţă uscată şi mărunţită la 200 ml de apă rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzează 10 minute, se strecoară, se îndulceşte şi se beau două ceaiuri călduţe pe zi, între mese, având efecte în deranjamente stomacale, diaree cronică, dizenterie, viermi intestinali. Acţionează, de asemenea, în tuberculoză, hemoptizie, incontinenţă urinară. Asupra sistemului cardiovascular acţionează prin întărirea vaselor sanguine. Efectele tratamentelor cresc în cazul combinării cu urzică moartă, roiniţă sau ace de brad. Dacă se adaugă două albuşuri crude de ou, bine bătute, la 500 ml decoct din scoarţă, se pot provoca vărsături necesare în caz de intoxicaţii alimentare; - macerat din 30 g scoarţă proaspătă la un litru de vin roşu; se strecoară, se îndulceşte cu puţină miere şi se consumă câte un pahar-două în timpul meselor, într-o cură de 8 zile, contra ulcerelor gastrointestinale şi hemoroizilor; - Atenţie! La depăşirea dozelor în consumul intern se pot produce tulburări digestive, iritaţii gastrice, vome, constipaţii, dureri de ficat şi de rinichi. - ghindele ajunse la maturitate, decojite, prăjite şi măcinate fin, dau un surogat de cafea, cu efecte în normalizarea scaunelor în caz de diaree şi are acţiuni favorabile în digestia leneşă, dureri de stomac şi dizenterie. Acest surogat este recomandat în caz de rahitism, anemie, debilitate la copii, tuberculoză, tuse convulsivă, alcoolism. La copii se indică amestecarea surogatului cu cacao. Se bea câte o ceşcuţă, fără îndulcire, dimineaţa, pe stomacul gol, având gust plăcut, fără a avea efectele excitante ale cafelei veritabile. Preparate pentru uz extern: - băi generale cu decoct din scoarţă (250 g la cinci litri de apă), pentru a combate rahitismul şi ca fortifiant în stările de slăbiciune generală a organismului; - comprese cu decoct din scoarţă, îmbibat pe un prosop, care se înfăşoară în jurul gâtului peste noapte, pentru a combate amigdalita şi alte boli ale gâtului; - pulberea din scoarţă măcinată fin opreşte hemoragiile nazale şi ajută la cicatrizarea escarelor şi a ulcerelor varicoase.