Ştirile despre pelerinaj, cu ochi bun

Ieri a sosit în Capitala ţării Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul şi botezătorul României, iar după pelerinajul ce a avut loc la şantierul Catedralei Mântuirii Neamului, a fost aşezat împreună cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, spre închinare. Până la sărbătoarea Bucureştilor din 26 şi 27 octombrie şi poate câteva zile după, pelerini din toate colţurile ţării vin şi se închină cu evlavie.

Bucuria pelerinilor, frumuseţea slujbelor bisericeşti şi toate evenimentele culturale ce se mişcă în jurul acestor sfinţi mult iubiţi vor fi reliefate pe calea undelor de Televiziunea Trinitas şi Radioul Trinitas al Patriarhiei Române, vor fi prezentate şi în paginile cotidianului "Ziarul Lumina", aşezându-se în lumină cred bucuria, smerenia, râvna şi credinţa poporului şi a clerului nostru. Cu siguranţă, sărbătoarea şi bucuria dăruită în aceste zile de întâlnirea sfinţilor vor fi pentru toată lumea din presa centrală subiect mai mare sau mai mic, ştire de deschidere sau ştire de închidere a ediţiilor, subiect tratat cu seriozitate şi cu ceva sâmbure de evlavie de către unii colegi. Unii vor trata esenţa subiectului la "şi altele", din păcate, din cauza aceleiaşi indiferenţe şi aroganţe care sunt foarte aproape de o grosolană impietate sădită de multe ori pe lipsa elementarului simţ bun cultivat în primii ani de viaţă. Evident că întrebarea pe care ne-o adresăm mulţi dintre noi este cum de vin creştinii să se închine la moaştele sfinţilor dacă pentru această izbândă duhovnicească trebuie să îndure ore în şir de frig, de foame, iar cei mai mulţi dintre ei fac aceasta îmbrăcaţi în haine ponosite, uzate de criză, de nevoile ce bântuie de ani mulţi fără întrerupere pe pământul brăzdat cândva de crucea Sfântului Apostol Andrei. Ce-i drept, Sărbătoarea duhovnicească a Bucureştilor nu rivalizează cu "superevenimentele" gen Oktoberfest, raliuri, driftinguri sau alte asemenea evenimente, dar nici nu e de dorit acest lucru pentru că sfinţilor le sunt caracteristice smerenia, taina şi mai ales discreţia. Duhul sărbătorii bisericeşti este duhul misionar al clopotului care cheamă din această lume tulburată pe cei ce caută mângâierea, alinarea şi bucuria cea adevărată dăruită de Dăruitorul a toate Hristos. Ştiu şi ştim cu toţii din experienţa altor ani că, din păcate, dragii noştri credincioşi de multe ori se îmbulzesc, evidenţiindu-se de multe ori firea noastră balcanică. Pelerinii se grăbesc să atingă racla şi moaştele pentru a avea (simplu spus) "sănătate şi spor în toate", dar asta nu ar trebui să umbrească adevărul unui eveniment, bucuria unei sărbători. Darurile duhovniceşti oferite de sfinţi şi bucuriile sufleteşti ale credincioşilor râvnitori rămân aceleaşi şi dacă sunt prezentate într-un mod cuviincios şi realist, şi dacă din păcate se va întâmpla altfel. Dragi colegi care slujiţi de atât timp slovei tipărite sau informaţiei, de televiziune şi radio, de al căror profesionalism ne bucurăm şi ne împărtăşim de foarte multe ori, nu daţi "zoom" doar pe micile îmbrânceli şi nu uitaţi că orice manifestare a credinţei aşezată în derizoriu nu dăunează grav sănătăţii trupului, ci sănătăţii sufletului!