Straja bucovineană de la porțile cerului

Revenit în orașul natal la sfârșitul acestei veri fierbinți, am făcut un popas duhovnicesc sub bolțile de răcoare, pline de sfințenie ale catedralei cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Câmpulung Moldovenesc. Un locaș de închinare izvorând o frumusețe aparte, înălțat din piatră și cărămidă cu mai bine de 100 de ani în urmă. Astăzi, părintele paroh Petru Crăciun împlinește aici împreună cu credincioșii săi o intensă activitate liturgică și o bogată slujire social-filantropică.

Parohia „Adormirea Maicii Domnului” este situată în partea de vest a orașului Câmpulung Moldovenesc, de o parte și de alta a râului Moldova, precum și a șoselei naționale, până la hotarele cu comunele Sadova și Pojorâta, între munții Runcul și Măgura, la sud, iar la nord este străjuită de dealul Tomnatic... Un spațiu ce iradiază pace, speranță și creștinească iubire, unde astăzi trăiesc, muncesc și se roagă cu smerită evlavie urmașii nenumăratelor generații de țărani gospodari care s-au născut pe aceste plaiuri binecuvântate, au crescut, au muncit, au sperat, s-au bucurat de viață ori s-au întristat și, nu de puține ori, s-au luptat cu vicisitudinile ei. Altfel spus, au trăit demn și s-au săvârșit în pace, cu credința ne­stră­mutată în vestea bună adusă de Evanghelia Mântuitorului Hristos. Semn că încă din timpuri uitate de vreme câmpulungenii nu doar cunoșteau, ci și trăiau exemplar învățătura ortodoxă. 

Întâlnirea cu părintele paroh Petru Crăciun a fost o adevărată desfătare sufletească, sfinția sa fiind și un povestitor desăvârșit. Astfel, am aflat că după 11 ani de slujire la altarul bisericii din satul natal Cojoci, comuna Crucea, a trecut muntele Rarău pentru a păstori credincioșii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului”. Au trecut 30 de ani de atunci, aproape o viață de om. „În toți acești ani, l-am avut permanent ca model pe Mântuitorul Hristos. Pe Cel care a stat împreună cu Sfinții Apostoli, a luat parte la nunta din Canna Galileei, a fost în casa lui Zaheu Vameșul și-n casa lui Iair, a lui Lazăr și oriunde a fost chemat. El, Fiul lui Dumnezeu, nu s-a izolat de lume și nu a fost străin de durerile și bucuriile oamenilor. Eu chiar m-am străduit să-i urmez Mântuitorului nostru Iisus Hristos și învățăturilor evanghelice. M-am ghidat mereu după principiul care spune că <Buna cuviință este haina cu care trebuie să-și îmbrace preotul viața în fiecare zi: față de locașul sfânt, față de el însuși, față de toți oamenii...>“.
Într-o discreție specifică duhului eclesial, părintele Petru Crăciun ne-a creionat, în linii mari, activitatea pe care o desfășoară în prezent în această comunitate: „Îi mulțumesc permanent Bunului Dumnezeu pentru că s-a milostivit de noi și, cu sprijinul enoriașilor, reușim să împlinim aici o bogată activitate social-filantropică: ajutorarea oamenilor săraci, organizarea unor colecte la zile de mare sărbătoare, strângerea de bunuri, bani, alimente, haine și încălțăminte pentru oamenii sărmani ori copiii acestora. De asemenea, am ajutorat sporadic enoriașii loviți năprasnic de valurile vieții și aflați în situații disperate, precum boli grave, accidente, incendii ș.a. La urmă, dar nu în ultimul rând, vreau să amintesc despre organizarea taberelor pentru copiii săraci, dar silitori la carte, din eparhie sau de la casele de copii din Solca, Humor, Dolhasca ori din alte zone ale țării, cât și pentru românii și copiii lor din Basarabia, Cernăuți și ținutul Herței”.

Comunicarea cu oamenii presupune dragoste și respect

Pentru că despre părintele Petru Crăciun am auzit numai lucruri frumoase de la enoriașii săi, n-am putut părăsi catedrala fără a-i cere să ne dezvăluie secretul unei păstoriri exemplare, timp de 30 de ani, a unei parohii care numără în prezent 1.200 de familii. „În toată activitatea mea și a preotului în general nu-i vorba de nici un secret, este doar trăirea și împlinirea zilnică a Legământului și a mărturisirii pe care am făcut-o atunci când am fost hirotonit ca preot. Am făgăduit că voi păstori pe credincioșii mei cu blândețe și cu răbdare, că voi săvârși cu evlavie sfintele slujbe în biserică și nu voi înceta a vesti credincioșilor mei prin cuvânt și cu fapta lumina cunoștinței de Dumnezeu, arătându-le calea care duce la fericirea vremelnică și la cea veșnică. Mântuirea oricăruia dintre noi nu se poate face nici cu de-a sila și nici cu amenințarea iadului. Iar comunicarea cu oamenii nu este un lucru foarte ușor: ea cere dragoste și respect față de toți laolaltă și față de fiecare separat. Acesta-i cimentul care-i leagă pe oameni întreolaltă”, ne-a spus părintele Crăciun.
Spre finalul dialogului cu părintele paroh Petru Crăciun, în pridvorul bisericii, părintele ne-a dăruit binecuvântarea de călătorie și ne-a rugat să transmitem tuturor ostenitorilor și cititorilor „Ziarului Lumina” îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Fii pildă credincioșilor tăi, cu cuvântul, cu viața, cu dragostea, cu credința, cu curăția, dându-le tuturor pildă spre fapte bune, adică tu însuți să fii cel dintâi chip al vieții, ca o lege însuflețită, ca o pravilă și rânduială a vieții celei bune“.