Studentul teolog Constantin Nistor, în temniţa comunistă

S-a născut la 22 septembrie 1922, într-o familie de credincioşi ortodocşi din comuna ieşeană Aroneanu. După şcoala primară, urmează Seminarul Teologic "Sf. Gheorghe" din Roman, până în 1944, când este trimis pe frontul din Vest, fiind decorat pentru fapte de vitejie. Ulterior, tânărul Constantin urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Intră în vizorul organelor de represiune, deoarece împreună cu alţi colegi din facultate, precum Nicolae Bordaşiu sau Antonie Plămădeală, redactează un manifest, "Fraţi creştini", în care îi îndeamnă pe români să nu sărbătorească ziua de 1 mai 1948 în sâmbăta din Săptămâna Patimilor. În august 1948 este arestat şi anchetat în condiţii extrem de grele la Securitatea din Bucureşti. La 14 februarie 1949 este condamnat în lotul studenţilor de la Teologie şi Farmacie Veterinară, de către Tribunalul Militar Bucureşti, la cinci ani de temniţă grea. După primirea sentinţei, Constantin Nistor este transferat la Penitenciarul Piteşti, destinat a fi locul reeducării tinerilor. Este supus procesului de reeducare, însă pentru că este depistat bolnav este trimis la spitalul-penitenciar Tg. Ocna. Nu reuşeşte să supravieţuiască regimului carceral, încât la 5 iulie 1950 trece la cele veşnice. Familia sa a aflat abia cinci ani mai târziu.