Studiul medicamentelor ce stimulează procesele cerebrale

Optimismul legat de capacitatea unor medicamente de a stimula procesele cerebrale derivă şi din faptul că s-au realizat progrese în domeniul fundamental al biochimiei memoriei. Au fost descoperite, la şoarece, peste 30 de tipuri de gene implicate în captarea informaţiei şi depozitarea ei în memoria de lungă durată. În felul acesta, s-au deschis căi noi pentru înţelegerea modului în care învăţăm şi memorăm.

Din păcate, obţinerea de medicamente eficiente pentru îmbunătăţirea memoriei fără a produce efecte secundare este încă destul de departe, deoarece experienţele de până acum au arătat că se obţin rezultate semnificative numai la exerciţiile simple, şi nu la cele complicate. Pe drumul deschis de chimistul Gordon Alles, în 1929, prin care amfetamina a fost inclusă printre medicamente, au urmat şi alte descoperiri. De menţionat că amfetaminele au fost utilizate pentru stimularea memoriei, creşterea concentrării şi îndepărtarea somnului sau a oboselii. Un distins cercetător american de la Universitatea California, îşi aduce aminte chiar că tatăl său îi trimitea amfetamină când era student, deoarece considera că aceasta îi va spori performanţele intelectuale. Metilfenidatul, un derivat al amfetaminelor, a fost pus pe piaţă în 1956, cu eticheta de stimulant psihomotor uşor. Spre sfârşitul deceniului al şaptelea, când consumul de amfetamină ajunsese în America la 10 miliarde de comprimate anual şi efectele adverse deveniseră vizibile şi supărătoare, Administraţia pentru Medicamente şi Alimente a USA a trecut amfetaminele printre medicamentele care nu se eliberau decât cu prescripţie specială. Ulterior, metilfenidatul a fost considerat un medicament util pentru tratamentul sindroamelor de hiperactivitate şi deficit de atenţie la copii şi adulţi. Din păcate, nu s-au putut constata îmbunătăţiri ale performanţelor cognitive la oamenii în vârstă, care ar fi avut mai mare nevoie de efectele acestui medicament. Un alt medicament pus pe piaţă este modafinil, care este utilizat în terapia narcolepsiei şi apneei de somn. Experimentat pentru stimularea cerebrală, medicamentul pare să crească concentrarea mentală şi performanţele cognitive, cum ar fi, de exemplu, memorarea unor şiruri lungi de cifre. Potenţialul adictiv şi erupţiile cutanate i-au limitat foarte mult utilizarea. Donepezilul este o substanţă utilizată pentru corectarea deficitelor cognitive în boala Alzheimer, deoarece ar putea fi de ajutor în învăţare şi memorie. Din păcate, rezultatele sunt discutabile şi apar după câteva săptămâni de utilizare. În mod paradoxal, acest medicament determină scăderea performanţelor cognitive la indivizii sănătoşi. Deoarece obţinerea de substanţe care să „turbopropulseze“ creierul pare a fi, în continuare, o dorinţă a multora, firmele de medicamente continuă să investească în cercetări în acest domeniu. Plecându-se de la ideea că oamenii fumează deoarece nicotina determină o creştere a atenţiei, mai multe firme investighează activatori ai receptorilor pentru nicotină pentru obţinerea de medicamente neurostimulatoare. Ţinând seama de faptul că toate aceste medicamente, al căror efect pe termen scurt pare benefic, ar putea determina efecte adverse importante în administrare cronică, este necesar a se lua măsurile adecvate pentru a se evita eventuale dezastre. De aceea, ar trebui luată în seamă înfiinţarea unei societăţi de farmaconeuroetică, ce ar avea ca scop realizarea unor reglementări în domeniu.