Suflete pe bani

În 1842, Gogol publica un roman care mai stârneşte şi azi interesul celor pasionaţi de literatură, care se numea, extrem de incitant, „Suflete moarte“. Până de curând credeam că doar mintea unui scriitor poate prezenta o schemă de îmbogăţire prin care se tranzacţionează suflete pentru bani şi poziţie socială. Iată că realitatea mi-a demonstrat încă o dată ce resurse slabe de imaginaţie am.

În Letonia, o compania publicitară face reclamă la credite folosind o campanie de promovare în care promite că oferă credite în valoare de 7.000 de euro echivalent în moneda naţională letonă pentru cei care garantează cu propriul lor suflet. Potrivit relatărilor din presa românească, contractul ar suna cam aşa: „Iau credit în valoare de... în condiţiile în care mi-au fost aduse la cunoştinţă sub gajul esenţei mele ne-materiale, adică al sufletului meu nemuritor“. Reacţia Bisericii letone a fost promptă, i-a îndemnat pe credincioşi să nu ia niciodată un astfel de împrumut. Iniţial am vrut să discut despre acest subiect de pe poziţia unei opoziţii totale şi să prezint acest lucru ca un simptom al decăderii spirituale acute şi al situaţiei precare duhovniceşti în care a ajuns societatea în goana sa nesăţioasă după profit. Dar, pe măsură ce trecea timpul şi mă tot confruntam cu gândul abordării acestui subiect, mi-am dat seama că pot fi găsite şi alte semnificaţii ale acestei întâmplări. Pentru că, în definitiv, această reclamă este singura care spune un lucru extrem de evident pentru toţi cei care înţeleg duhovniceşte faptul că „împărăţia nu este din lumea aceasta“, şi anume că dacă vrei bani nemunciţi trebuie să fii dispus să garantezi asta cu sufletul tău nemuritor. Departe de a fi un atac la adresa credinţei şi un îndemn la desconsiderarea sacralităţii sufletului prin echivalarea acestuia cu o sumă oarecare, de fapt mesajul acestei reclame este faptul că pentru orice sumă pe care o iei fără să fie răsplata muncii tale îţi pui de fapt gaj sufletul nemuritor. Iar acest lucru este un merit al reclamei respective care fără să vrea face proba unui adevăr evanghelic, arată foarte clar care sunt adevăratele condiţii ale bogăţiei instantanee. Parafrazând, ea spune aşa, puteţi avea oricând banii pe care îi doriţi tot ce trebuie să faceţi este să garantaţi cu sufletul vostru, acesta este de fapt preţul corect, preţul ascuns pe care concurenţii noştri nu vi-l arată niciodată, preferând să vă amăgească cu tot felul de iluzii privind prosperitatea, situaţia socială, oportunităţile şi altele asemenea, de fapt lucrurile stau aşa, noi vă dăm banii în schimbul sufletului vostru care, imediat după ce aţi cheltuit banii, rămâne legat de noi până achitaţi tot, inclusiv dobânda. Nu cele materiale ne interesează pe noi, pentru că noi le avem deja, suntem dispuşi să vi le dăm vouă în schimbul a ceea ce ne interesează cu adevărat, şi anume „esenţa ne-materială a fiinţei voastre, adică sufletul nemuritor. Văd acest lucru ca pe o lecţie morală usturătoare pe care o primesc oamenii de la cine se aşteaptă mai puţin, adică de la cei a căror îndeletnicire este preponderent acumularea de bogăţii materiale, şi tocmai de acolo, iată, vine proba faptului că nu cele materiale sunt importante, ci cele spirituale, care constituie cel mai puternic „gaj“ din câte pot exista, şi asta pentru că reprezintă cea mai importantă „avere“ pentru orice om, singurul pe care nici molia, nici rugina nu îl strică, iar furii nu îl pot săpa sau strica. Deşi, iniţial, mă întristase şi mă revoltase această campanie publicitară, după mai multă reflecţie am ajuns să o apreciez tocmai pentru curajul de a mărturisi adevărul pe care chiar eu şi mulţi creştini se fac de multe ori că îl uită pentru a avea acces la „utilităţi absolut necesare“. Adevărul că omul trebuie să aibă grijă de comoara sa cea mai de preţ, sufletul său, şi să nu îl pună în balanţă pentru cele trecătoare şi fără valoare. Fără să vrea, cei care au căutat să ne piardă sufletul nu au făcut altceva decât să mărturisească, şi ei, indirect cât de important este să avem grijă de sufletul nostru. Un îndemn care niciodată nu poate fi de prisos.