Suntem predestinaţi?

B.F. Skinner, un psiholog american din secolul trecut, a fost unul dintre principalii apărători ai ideii că omul nu este liber să facă alegeri morale. În cartea sa „Dincolo de libertate şi demnitate“, înfăţişează argumentele sale în sprijinul concluziei că singurul determinant al comportamentului uman este mediul înconjurător. După părerea lui, nu omul acţionează asupra lumii, ci lumea acţionează asupra omului, determinându-i fiecare decizie. Altcineva alege în locul nostru, zice el, iar noi suntem neputincioşi să acţionăm contrar felului cum am fost programaţi. Acest mod de a gândi e unul cu consecinţe absurde. Acceptând ideile lui Skinner, criminalul nu mai e răspunzător când încalcă legea, ci vina aparţine trecutului şi societăţii. Pentru psihologul american, singurul mod de a îmbunătăţi lumea constă în schimbarea condiţiilor de trai ale oamenilor.

Dacă ar fi adevărat ce spune profesorul Skinner, atunci cum se face că în cazul primilor oameni, Adam şi Eva, care trăiau în grădina Raiului, mediul cel mai prielnic existent vreodată, acest mediu perfect, nu i-a împiedicat să păcătuiască? Apoi, ce ne facem cu acel om care afirma: „M-am născut în mahala, dar mahalaua nu s-a născut în mine!“

Zidit după chipul lui Dumnezeu, omul are voie liberă şi harul lui Dumnezeu de a se ridica deasupra oricăror împrejurări. Nu atât societatea, cât firea omenească trebuie să se schimbe. Iar pe ea o poate schimba profund în bine doar Hristos. (Preluare şi adaptare după o pildă din volumul „Vitamine duhovniceşti“, vol. I, Editura Sophia, 2007)