Superiorul Comunităţii din Taizé, în România

Fr. Alois Löser, superiorul Comunităţii din Taizé, a fost recent în câteva oraşe din România. S-a întâlnit cu tinerii români: catolici, ortodocşi, protestanţi. S-a rugat cu ei, a ascultat pasaje din Sfânta Scriptură şi a meditat. A trecut prin Bucureşti, Iaşi, Cluj. La Bucureşti, s-a întâlnit cu tinerii şi cu preoţii lor în biserica ortodoxă „Sfântul Silvestru“. La Iaşi, întâlnirea a avut loc în catedrala romano-catolică.

Prietenia cu Cristos şi iertarea au fost temele mesajului pe care l-a transmis tinerilor la Iaşi. În cadrul meditaţiei, fratele Alois şi-a exprimat bucuria de a se ruga cu tinerii români şi i-a apreciat pentru credinţa şi pentru rolul lor: „Prin intermediul vizitei noastre, am vrea să exprimăm umil veneraţia faţă de îndelungata fidelitate a creştinilor din România. Voi, românii, sunteţi ca o punte intre Orient şi Occident. Şi sperăm foarte mult ca toţi creştinii diferitelor Biserici să înainteze pentru un schimb de daruri. Puteţi contribui foarte mult la acest schimb“. A vorbit apoi de provocările cărora trebuie să le facă faţă creştinii. În faţa acestora e nevoie de o înrădăcinare, de căutare a izvorului care poate să astâmpere cu adevărat setea prezentă în fiecare persoană. Fratele a prezentat izvorul ca fiind „comuniunea personală cu Isus Cristos, încrederea în dragostea sa“. Tinerii au fost invitaţi ca, în faţa descurajării şi a scepticismului, să se lase purtaţi de puterea Învierii lui Cristos, acea lumină care dezvăluie sensul vieţii şi aprinde speranţa. Pentru a arăta că Isus Cristos nu încetează să caute prietenia oamenilor, a prezentat tinerilor icoana prieteniei. E vorba de o icoană veche din secolul al VI-lea care provine din Egipt. În ea este reprezentat Cristos care aşază mâna pe umărul prietenului său, Sfântul Mina. Este ca şi cum i-ar cere prietenia, pentru a-l însoţi. O prietenie care continuă în comuniunea Bisericii, cu oameni diferiţi, dar animaţi de acelaşi ideal: de a-l face cunoscut pe El care poate face ca societatea să aibă o înfăţişare mai umană şi să dispară îndoiala. În acest sens, tinerii au fost invitaţi să-i descopere pe cei de lângă ei, din Biserică, mai ales pe cei care sunt în dificultate. Aici îşi găseşte locul ceea ce fratele Roger numea „bunătatea inimii“. Ea este puterea care transformă, pentru că prin ea Domnul lucrează. A amintit că fratele Roger i-a îndreptat pe toţi pe drumul iertării. Vorbind tinerilor despre iertare, fratele Alois a rostit rugăciunea din ziua funeraliilor fratelui Roger. O rugăciune în care este încredinţată iertării lui Dumnezeu tânăra care a pus capăt vieţii fratelui Roger. „Împreună cu Cristos pe cruce, îţi spunem: «Părinte, iart-o că nu ştie ce a făcut»“, se spunea în rugăciune. „Duhule Sfinte, ne rugăm ţie pentru poporul României şi pentru tinerii români atât de iubiţi la Taizé“. „De-a lungul istoriei, uneori au fost de ajuns doar câteva persoane pentru a înclina balanţa spre pace. Nu acţiunile spectaculoase schimbă lumea, ci perseverenţa de zi cu zi, în iertarea şi bunătatea umană“, a încheiat fratele meditaţia. Alois Löser este originar din Germania. S-a născut la Stuttgart. La 16 ani, a venit pentru prima dat la Taizé, cu un grup din parohia sa. Fiind a atras de viaţa monastică, a revenit şi a intrat în această comunitate în anul 1974. După asasinarea fratelui Roger Schutz, a devenit superiorul Comunităţii din Taizé. Comunitatea din Taizé, fondată de fr. Roger în anul 1940, promovează unitatea şi reconcilierea. Reuneşte astăzi aproape 100 de fraţi, catolici şi protestanţi, proveniţi din aproape 30 de ţări. Câţiva dintre ei trăiesc în cartiere sărace din Asia, Africa, America de Sud şi de Nord. Începând cu anul 1957, mii de tineri, în fiecare vară şi apoi în timpul Anului Nou, merg la Taizé sau într-un oraş din Europa. Se roagă, meditează în tăcere, ascultă pasaje din Sfânta Scriptură, recită psalmi şi cântă. Începând cu anul 1990, la întâlnirile de la Taizé participă şi tineri din România. Întrebat cel anume i-a plăcut în România, fr. Alois a declarat: „Sunt impresionant că mulţi credincioşi în ambele Biserici, Catolică şi Ortodoxă, sunt foarte adânc înrădăcinaţi în tradiţie, ceea ce este o mare valoare... În România, putem spune că observăm şi admirăm aceste tradiţii ale credinţei, atât în Biserica Catolică, cât şi în Biserica Ortodoxă. Al doilea aspect specific este că, aici în România, creştinii catolici şi ortodocşi sunt foarte apropiaţi, chiar împreună îşi trăiesc viaţa lor de credinţă. La Iaşi, văd că cele două catedrale, catolică şi ortodoxă, sunt chiar vecine, foarte apropiate“.