Taborul și Ermonul
Taborul și Ermonul în prăznuiri să salte,
Să laude pe Domnul cu cântări înalte.
Căci din începuturi, el vârful își înalță,
Celui ce pe creste S-a schimbat la Față.
Apostolii-n uimire, cu fețele-n pământ,
Privesc lumină albă din chipul Lui
Preasfânt.
O teamă îi cuprinde, se-ntreabă ce-o să fie?
Când văd aivea-n slavă pe Moise și Ilie.
Iar Petru, mai deoparte, lui Iisus grăia:
- Ce bine ne e, Doamne, ca să fim așa!
Dacă vrei, Iisuse, am să ridic chilie,
Una mare Ție, una lui Moise și una lui Ilie!
Preasfânta Sa lumină-și revarsă peste lume,
Iar slava Lui cea mare cine-o poate spune?
De ții mintea-n ceruri, de ești smerit
și blând,
Te va duce Domnul în Muntele Său Sfânt.
(Pr. Cristian Alexandru)