Taina Sfântului Botez în textul Didahiei

Didahia reprezintă în momentul actual cel mai vechi document creştin, în afara cărţilor Noului Testament, care conţine elemente cu privire la desfăşurarea Botezului. Importanţa acestei scrieri reduse ca dimensiune şi cu un autor rămas anonim a fost subliniată de majoritatea teologilor moderni.

Aceştia nu s-au pus însă de acord în legătură cu datarea sa, dar acest lucru nu ne împiedică să analizăm cu atenţie specificaţiile cu privire la desfăşurarea Botezului în perioada respectivă şi semnificaţia acestora în istoria baptismală ulterioară. Două texte-cheie În cadrul textului Didahiei se întâlnesc două pasaje referitoare la slujba Botezului. Primul dintre acestea reglementează desfăşurarea liturgică, iar cel de-al doilea insistă asupra inaccesibilităţii la Taina Euharistiei înainte de participarea la Taina Botezului. Textul iniţial sună astfel: "Cu privire la Botez, aşa să botezaţi: după ce aţi spus mai înainte toate cele de mai sus, "botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Mt. 28:19) în apă proaspătă. Iar dacă n-ai apă proaspătă, botează în altă apă; iar dacă nu poţi în apă rece, în apă caldă. Dacă nu ai de ajuns nici una, nici alta, toarnă pe cap de trei ori apă "în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Mt. 28:19). Înainte de Botez să postească cel ce botează şi cel botezat şi alţii câţiva, dacă pot. Porunceşte, însă, ca cel ce are să se boteze să postească o zi sau două înainte" (Didahia, cap. VII:1-4, în: "Scrierile Părinţilor Apostolici", trad. pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1995, p. 30). Cu referire la legătura dintre Botez şi Euharistie, se precizează: "Nimeni să nu mănânce, nici să bea din Euharistia voastră, ci acei care au fost botezaţi în numele Domnului. Căci cu privire la aceasta a spus Domnul: "Nu daţi cele sfinte câinilor" (Mt. 7:6)" (Didahia, cap. IX:5, în: op. cit., p. 31). Aceste texte au fost interpretate în moduri diferite de teologii din perioada modernă. Spre exemplu, cunoscutul patrolog grec Stylianos G. Papadopoulos nici măcar nu le aminteşte în analiza dedicată documentului respectiv (vezi lucrarea sa Patrologia, vol. I, trad. lect. dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006, pp. 165-168). Patrologii italieni Claudio Moreschinni şi Enrico Norelli ne oferă o singură informaţie importantă cu privire la aceste fragmente. Astfel, ei susţin că, în cadrul capitolelor de la 7 la 10 ale lucrării (textele citate mai sus se regăsesc în capitolele 7, respectiv 9), autorul "a adunat material liturgic foarte vechi şi apropiat de binecuvântările iudaice pronunţate pentru masă" (C. Moreschinni, E. Norelli, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, vol. I, trad. Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 148). Patrologii italieni nu aduc, însă, o analiză pertinentă asupra pasajelor în cauză, iar influenţa iudaică în privinţa Botezului creştin trebuie privită cu o anumită rezervă. Singurul cercetător care a oferit o decriptare amănunţită este Everett Ferguson (vom face des referire şi în următoarele materiale la monumentala sa lucrare Baptism in the Early Church: history, theology and liturgy in the first five centuries, William B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, 2009, 953 pp.), iar pe baza analizei sale vom încerca să descoperim ce ne oferă acest document patristic din perioada primară a creştinismului cu privire la Taina Botezului. Perioada prebaptismală Faptul că a existat încă din perioada primară a creştinismului o etapă de pregătire înainte de primirea Botezului este confirmat încă din primele rânduri ale textului citat anterior din Didahie. Existau două elemente principale care trebuiau îndeplinite: catehizarea persoanei respective şi păstrarea unei perioade scurte de post. Cu privire la catehizare, în text se precizează că aceasta trebuia să conţină învăţăturile cuprinse în primele şase capitole ale lucrării. Aceste învăţături erau puternic inspirate de doctrina iudaică a celor două căi: calea vieţii şi calea morţii. Aşa cum remarcă Everett Ferguson, "Botezul era efectuat după o perioadă de catehizare asupra celor Două căi ale vieţii şi morţii (...), care constau propriu-zis în învăţături morale iudaice însoţite de o interpretare a lor prin cuvintele Mântuitorului. Administrarea Botezului presupunea hotărârea şpersoaneiţ de a urma un anumit comportament" (Baptism in the early five centuries..., p. 202). Al doilea element necesar pentru primirea Botezului era respectarea unei scurte perioade de post. Acest post prebaptismal va continua să existe în cursul istoriei creştine. Este suficient să ne amintim de faptul că majoritatea catehumenilor erau botezaţi la finalul celor două mari posturi din cursul anului bisericesc: cel al Paştelui şi cel al Crăciunului. Deşi în text nu este menţionată necesitatea pocăinţei, acest aspect este subînţeles de asemenea prin post. Ferguson consideră că postul însuşi constituie o "expresie a remuşcării şi pocăinţei" (Baptism in the early five centuries..., p. 202). Însă cercetătorul a mai descoperit un aspect semnificativ: nu este specificat cine trebuie să administreze Botezul, o dovadă în plus a faptului că ierarhia sacramentală era încă într-o perioadă de formare, iar documentul datează încă de la începutul secolului al II-lea d.Hr. Formula de botezare Textul nu lasă loc de interpretări cu privire la formula centrală a Tainei Botezului. Aceasta reprezintă practic o repetare a versetului 19 din capitolul 28 al Evangheliei după Matei, în care Mântuitorul le cere Apostolilor să efectueze Botezul în numele Sfintei Treimi. Formula era în mod clar rostită de cel care efectua Botezul. Rămâne însă o întrebare: exista o mărturisire de credinţă a celui botezat în cadrul liturgic al Tainei sau nu? Comparând cele două texte citate în introducere, Ferguson ajunge la concluzia că exista o astfel de mărturisire de credinţă, dar aceasta era foarte scurtă. Astfel, preotul sau episcopul mărturisea prin formula de botezare credinţa în Sfânta Treime, în timp ce persoana botezată trebuia să mărturisească faptul că are credinţă în întruparea Mântuitorului. Everett Ferguson subliniază mai departe: "Deşi prezenţa credinţei în cel convertit nu este afirmată şîn modţ explicit, aceasta este implicată în primirea catehizării şi în referinţa făcută la numele divine" (Baptism in the early five centuries..., p. 203). Legătura dintre Botez şi Euharistie Cu privire la cel de-al doilea text citat în introducere, care face o legătură strânsă între Botez şi Euharistie, Everett Ferguson face următoarele precizări: "Botezul nu este o simplă adeziune la şcredinţa în Întrupareaţ Mântuitorului, ci aduce cu sine admiterea în cadrul comunităţii celor care Îl urmează. Calitatea de membru al comunităţii şi o puternică decizie de a avea o viaţă curată sunt principalele puncte care pot fi deduse din context şi care au o semnificaţie legată de Botez" (Baptism in the early five centuries..., p. 203). Abia după ce Botezul este săvârşit, noul membru al Bisericii poate participa la comuniunea euharistică, unde doar cei renăscuţi în Hristos prin Duhul Sfânt pot avea acces. Însă cercetătorul american a mai remarcat un aspect: viaţa duhovnicească pe care fiecare creştin trebuie să o aibă după efectuarea Botezului. Dacă înainte de naşterea din apă şi din Duh, omul are doar dorinţa de a face bine, dar binele pe care îl face este amestecat cu rău; după Botez, omul poate gusta din darurile duhovniceşti şi acest aspect determină progresul său spiritual ulterior. În materialul următor vom observa aspectele principale legate de afundarea credinciosului în apa sfinţită, precum şi care erau condiţiile în care aceasta putea fi efectuată în cazurile-limită (absenţa apei sau prezenţa ei limitată) amintite în textul Didahiei.