Tatăl nostru
Tertulian, Despre rugăciune, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 3, pp. 233-235
„Cât de frumos a rânduit înțelepciunea divină șirul cererilor din rugăciune, pentru ca, după cele cerești, adică după numele lui Dumnezeu, după voința și Împărăția lui Dumnezeu să facă loc și cererii pentru trebuințe pământești (Matei 6, 33). Căci spusese Domnul: Căutați mai întâi Împărăția și atunci vi se vor adăuga și acestea. De altfel, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi trebuie s-o înțelegem mai degrabă pe plan spiritual. Hristos este pâinea noastră, fiindcă El este viața și pâinea vieții. Eu sunt - a zis El - pâinea vieții (Ioan 6, 35) și ceva mai înainte: Pâinea este Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu, Care a coborât din cer (Ioan 6, 33), fiindcă și trupul Lui este socotit în pâine: Acesta este trupul meu (Matei 26, 26). Astfel, cerând pâinea cea de toate zilele, cerem veșnicia lui Hristos și nedespărțirea de trupul Lui. Dar fiindcă aceste cuvinte se iau și în sens concret, carnal, învățătura spirituală nu poate fi desprinsă de religie. Rugăciunea recomandă să cerem pâine, fiindcă ea singură este necesară credincioșilor, căci neamurile caută din celelalte. (...) Pentru completarea rugăciunii atât de limpezi, a adăugat spunând că nu ne rugăm numai pentru iertarea greșelilor, ci și pentru îndepărtarea cu totul de ele. Nu ne duce pe noi în ispită înseamnă să nu îngădui nici măcar încercarea de a fi dus în greșeală. Departe de a părea că Domnul ispitește, ca și cum ori n-ai cunoaște credința cuiva, ori ai dori să cadă cineva în ispită. Slăbiciunea și răutatea sunt ale diavolului. (...) Iar încheierea Ci ne izbăvește de cel rău este răspunsul care explică ce înseamnă: Nu ne duce în ispită.”
(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)