Taxa pe cola

Asistăm, de o bună bucată de vreme, la o campanie susţinută, având ca scop descurajarea consumului de alimente "fast-food". Iată că hamburgerii şi "hotdogii" pe care îi înghiţeam cu plăcere după anul 1990 sunt puşi pe lista neagră ca principali vinovaţi pentru creşterea noastră excesivă în greutate.

Ca şi cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, iată că guvernanţilor francezi le-a mai venit o idee năstruşnică. Prin hotărâre de guvern a fost introdusă o taxă pe băuturile dulci, taxă care va fi încasată de la începutul anului 2012. Se preconizează plata a 10 cenţi pe litru (aproximativ 50 de bani), ceea ce, calculat la cantitatea totală consumată de francezi, ar aduce statului 120 de milioane de euro. Sunt exceptate de la plata taxei apele minerale, sucurile de fructe fără zahăr şi produsele care conţin îndulcitori artificiali. Ca de obicei, când se impune o nouă taxare, guvernanţii încearcă să explice că măsura este luată pentru a proteja sănătatea populaţiei. Iată argumentul oficial: "Prevalenţa obezităţii a crescut de la 8,5% în 1997 la aproape 15% actualmente, ceea ce înseamnă mai mult de 70%". Se afirmă că, scumpind preţul băuturilor dulci, deci consumul excesiv, se împiedică creşterea în greutate, deoarece amatorii de astfel de băuturi îşi vor reduce consumul. Îmi amintesc că argumente similare au fost prezentate şi în ţara noastră de câte ori s-au scumpit ţigările şi băuturile alcoolice, fără a ni se prezenta niciodată date statistice credibile privind scăderea semnificativă a consumului drogurilor sus-menţionate. În Franţa, sunt vizate în principal băuturile tip Coca-Cola şi Schweppes (apă tonică dulce-amăruie). Măsura anunţată a stârnit mânia producătorilor, astfel încât Jean-Rene Buisson, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriei Alimentare, consideră hotărârea inacceptabilă, afirmând: "Nu există produse bune sau rele, totul este o chestiune de educaţie nutriţională, de echilibru şi de cantitate". Conform statisticilor, băuturile dulci nu constribuie decât cu 3,5% la aportul caloric total. De altfel, unii nutriţionişti de prestigiu se îndoiesc că măsura va avea vreun efect notabil asupra marilor consumatori şi asupra obezilor. Ei cosideră că interesul este mai ales economic şi simbolic. Se apreciază că în materie de sănătate publică pentru a fi eficientă, taxarea alimentelor dulci sau grase nu este suficientă decât dacă se însoţeşte de o mai mare accesibilitate la alimente de bună calitate nutritivă, cum sunt fructele şi legumele. Francezii nu sunt primii care au avut ideea acestei taxe. Unele state americane au luat de mai mult timp astfel de măsuri care sunt justificate de consumul exagerat (SUA, 190 litri/an/locuitor, Germania, 130 litri/an/locuitor, Franţa 60 litri/an/locuitor, la nivelul anului 2010). Un studiu publicat într-o revistă americană arată că dacă băuturile dulci sunt înlocuite cu apă, consumul zilnic se reduce cu 256 de calorii. Producătorii acestor băuturi consideră că nu există o legătură clar demonstrată între consumul de băuturi zaharate şi obezitate. Ei se apără arătând că din anul 2008 până în 2010 au scăzut cu 14% zahărul din produsele lor. Tot ei întreabă, arătând cu degetul către guvernanţi, de ce nu se taxează suplimentar ciocolata sau vinurile dulci. Revenind la situaţia din ţara noastră, credem că este prematur ca guvernul să se grăbească să imite modelul francez. Şi aşa românii plătesc printre cele mai numeroase taxe din Europa, iar atâta timp cât legătura directă dintre consumul de băuturi zaharate şi obezitate nu este riguros demonstrată, nu este cazul să mai adăugăm un bir. Obezitatea este de cauză multifactorială, alimentaţia excesivă fiind doar un aspect al acestei afecţiuni. A aborda problema doar dintr-un unghi foarte îngust denotă mai degrabă dorinţa de a suplimenta bugetul, şi nu o preocupare reală pentru sănătatea populaţiei.