Testele care pot confirma infectarea cu noul coronavirus

Diagnosticarea pacienților cu noul coronavirus a devenit o ­cursă contracronometru în lupta globală împotriva acestui inamic invizibil al sănătății. Lucrurile sunt totuși încă dificile, pentru că infecția provocată de virusul Sars-Cov2 debutează cu simptome ușoare, asemănătoare cu cele specifice gripei sau răcelilor, care pot induce în eroare la început. 

Noul coronavirus se răs­pândește extrem de rapid, chiar și de la persoane purtătoare care nu prezintă nici un simptom, iar infecția evoluează spre forme grave, cu risc de deces în cazul persoanelor vârstnice și al celor care suferă și de alte boli.

Există două metode la ora actuală: diagnosticarea moleculară (Real Time PCR), efectuată la indicația epidemiologilor, și testarea rapidă. Dife­rența dintre cele două metode constă în durata și condițiile de prelucrare a probelor de la pacienți. De asemenea, testarea Real Time PCR indică prezența în organism a codului genetic al COVID-19, cât și nivelul de infectare, în timp ce testul rapid indică doar existența anticorpilor în organism și nu este concludent întotdeauna, având o marjă de eroare de circa 20%. Aceasta înseamnă că, la un număr de 100 de persoane diagnosticate negativ prin testare rapidă, există riscul ca 20 dintre persoanele testate să fie de fapt infectate, din lipsa preciziei sistemului de testare rapidă. Explicația este că anticorpii apar în sânge după minimum trei zile de când pacientul devine contagios. Dacă testul rapid este făcut în acel interval de timp, rezultatul va fi fals negativ, chiar dacă acesta este deja contagios. Este o situație care ar pune sub risc atât persoanele al căror test le indică drept sănătoase, cât și comunitatea în care ele trăiesc, pentru că ar întârzia momentul plasării lor în carantină și începerea tratamentului.

Acesta este motivul pentru care spitalele din România folosesc metoda diagnosticării moleculare, chiar dacă rezultatul se obține în câteva ore, probele biologice necesită o pregătire riguroasă, iar personalul medical care efectuează testul trebuie să fie specializat pentru aceasta. Testarea rapidă presupune o pregătire minimă a probelor și durează doar 15 minute, însă avantajele acestea sunt iluzorii, în condițiile în care depistarea persoanelor infectate este esențială pentru a opri răspândirea virusului.

(Ileana Marin)