Tinerețea - simbolul vieții veșnice
Chemarea Bisericii este una de încredere și de dragoste: dragi tineri, veniți, pentru că aici veți afla sens, libertate, bucurie și frumusețea care nu apune niciodată. Iar pe cei maturi Biserica îi îndeamnă să nu renunțe în a-i ocroti pe tineri, căutându-i, chemându-i, ca să le arate prin propria lor existență că Mântuitorul Hristos este prezent necontenit și bate la ușa sufletului fiecărui credincios, așteptând să-i deschidă și să petreacă cu El. Astfel, tinerețea nu va fi doar o amintire trecătoare, ci un început al veșniciei trăite încă de acum. La mulți ani, dragi tineri!
Din 1999, la 12 august serbăm Ziua Internațională a Tineretului, instituită de Organizația Națiunilor Unite ca prilej de reflecție asupra rolului tinerilor în societate. Totodată, se creează un cadru recunoscut la nivel mondial pentru a aduce în atenția opiniei publice nevoile, aspirațiile și potențialul tinerilor, dar și responsabilitatea societății de a-i sprijini să-și împlinească vocația. Din perspectivă spirituală, această zi constituie o bună ocazie de a reafirma că tinerețea reprezintă un dar al lui Dumnezeu, o perioadă de formare a caracterului și de alegere a drumului, iar Biserica este chemată să le stea alături viitorilor adulți spre a-i ajuta să-și pună energia, curăția și idealurile în slujba binelui, a credinței și a vieții veșnice.
Așadar, să nu ne rezumăm la o celebrare searbădă, ci să ne amintim de adevărata valoare a tinereții, care nu se măsoară doar în energie și creativitate, ci și în puterea de a-și asuma credința, de a cultiva virtuțile și de a-și pune darurile în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui, devenind astfel nu numai viitorul, ci și prezentul viu al Bisericii.
Tinerețea este primăvara sufletului, vremea când totul se arată proaspăt și plin de putere, când idealurile par la îndemână, iar viața se întinde înainte ca o promisiune nesfârșită. În înțelegerea ortodoxă, ea nu constituie o simplă etapă biologică, ci un dar dumnezeiesc menit să pregătească omul pentru Împărăția ce nu cunoaște bătrânețea. În anii aceștia, în inimă se aprind dorul de absolut, setea de adevăr și foamea de iubire curată, ca semne ale chemării adresate de Dumnezeu fiecărei persoane: invitația de a trăi în comuniune cu El și de a gusta încă de aici din viața cea veșnică.
Biserica vede în tinerețe nu o problemă, ci o comoară prețioasă, o perioadă a marilor alegeri și a marilor începuturi. Ea știe că pe tânăr îl animă sinceritatea, curajul, generozitatea și energia și îndeamnă ca asemenea daruri să nu se risipească, ci să se îndrepte spre Mântuitorul Hristos, pentru a rodi. Sfânta Scriptură vorbește limpede despre faptul că Dumnezeu nu dorește să stingă focul acestor frumoși ani, ci să-l curețe și să-l facă lumină care călăuzește și încălzește. Eclesiastul sfătuiește: „Adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale” (Eclesiastul 12, 1), iar psalmistul întreabă: „Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale” (Psalmul 118, 9). Sfântul Apostol Pavel îl îndeamnă pe ucenicul său, Timotei: „Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale, ci fă-te pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția” (I Timotei 4, 9). Astfel de cuvinte arată că tinerețea este chemată atât la bucurie, cât și la responsabilitate.
Pagini întregi ale Sfintei Scripturi ne pun înainte chipuri de tineri care au ales bine: tânărul David îl înfrânge prin credință pe Goliat; Daniel și cei trei prieteni din Babilon preferă focul credinței în locul compromisului; Fecioara Maria își închină întreaga ființă lui Dumnezeu; Apostolul Ioan, cel mai tânăr dintre ucenici, rămâne statornic sub Cruce. Toți aceștia dovedesc că la vârsta tinereții Dumnezeu poate lucra lucruri mari, dacă inima se orientează către Cer.
În plan duhovnicesc, la tinerețe se pregătește terenul bun de semănat al virtuților. Obiceiurile și alegerile de acum se vor întipări adânc în personalitate, influențând-o pentru totdeauna. Sfinții Părinți asemuiesc această perioadă cu un cal nărăvaș care are nevoie de frâu: rugăciunea, înfrânarea, ascultarea de sfat bun, păzirea ritmului vieții liturgice. Dumnezeu nu cere performanțe peste puteri, ci inimă curată și smerită, credință sinceră și dorința de a se lăsa modelat. Mulți sfinți și-au pus tinerețea în slujba Domnului, dar există și exemple de oameni întorși la Hristos după rătăciri, arătându-se astfel că niciodată nu e prea târziu.
Totuși, tinerețea nu e scutită de încercări, ispite puternice, căutări febrile și uneori greșeli dureroase. Într-o lume care oferă atâtea plăceri de moment și idealuri false, tinerii pot fi ușor atrași pe drumuri ce duc la robie sufletească. De aceea, se cuvine ca Biserica să-i întâmpine cu dragoste, să le răspundă la întrebări, să le arate că Hristos nu le fură bucuria, ci le-o păstrează curată și întreagă. Un cuvânt cald, un zâmbet sincer, o invitație prietenească pot deschide poarta inimii mai mult decât dojana rece.
Descoperirea lui Dumnezeu către tineri nu se face prin lecții seci, ci prin întâlniri vii. Ei au nevoie să vadă credința trăită, nu doar auzită. Să îi primim cu ospitalitate în biserică, să îi implicăm în cor, în activități caritabile, în pelerinaje, în tabere, în ateliere unde se îmbină frumosul cu rugăciunea. În aceste contexte, vor descoperi lesne o Biserică vie și caldă, nu rigidă și rece. Implicarea lor directă le dă sentimentul de apartenență, iar prieteniile curate legate aici îi ajută să rămână aproape de Dumnezeu.
Familia are un rol esențial prin primii cateheți - părinții. Copilul care vede rugăciune în casă, blândețe, iertare și participare la viața Bisericii va crește respirând firesc aerul credinței. O educație creștină oferită cu iubire, fără constrângere, rodește în timp. Chiar dacă unii adolescenți se îndepărtează de calea cea dreaptă, rugăciunea părinților și exemplul lor le rămân adânc întipărite în minte și-n inimă.
Tinerețea reprezintă, în esență, icoana veșniciei. Psalmistul spune: „Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale” (Psalmul 102, 5). Harul lui Dumnezeu păstrează sufletul mereu tânăr, indiferent de vârsta trupului. În Hristos, entuziasmul se transformă în fidelitate, curajul în statornicie, visul în vocație. Un tânăr care Îl iubește pe Dumnezeu nu fuge de lume, ci o privește cu ochi limpezi, dorind s-o sfințească.
Apropierea de Hristos nu răpește libertatea, ci o curăță de tot ce o falsifică. Bucuria nu se pierde, ci se adâncește. Dragostea nu se stinge, ci se purifică. Tinerețea trăită cu Dumnezeu devine arvună a vieții veșnice, iar cel ce pornește devreme pe acest drum va purta mereu în inimă prospețimea începutului.
De aceea, chemarea Bisericii este una de încredere și de dragoste: dragi tineri, veniți, pentru că aici veți afla sens, libertate, bucurie și frumusețea care nu apune niciodată. Iar pe cei maturi Biserica îi îndeamnă să nu renunțe în a-i ocroti pe tineri, căutându-i, chemându-i, ca să le arate prin propria lor existență că Mântuitorul Hristos este prezent necontenit și bate la ușa sufletului fiecărui credincios, așteptând să-i deschidă și să petreacă cu El. Astfel, tinerețea nu va fi doar o amintire trecătoare, ci un început al veșniciei trăite încă de acum. La mulți ani, dragi tineri!