Tinerii şi Biserica, idealul vieții creștine

După cuvântul Domnului Iisus Hristos, „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 14), copiii și tineri trebuie să fie totdeauna în comuniune cu Biserica, instituția divino-umană întemeiată de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea și sfințirea neamului omenesc. Tinerii intră în contact cu mediul bisericesc încă înainte de naștere, prin viața curată și închinată lui Dumnezeu a părinților, care participă la slujbele și la rugăciunile comunității creștine și se împărtășesc de Tainele de viață făcătoare. După ce pruncul se naște, prin Tainele Bisericii pe care le primește, precum Botezul, Mirungerea și Euharistia, acesta începe să crească duhovnicește și să se formeze pe calea spirituală, devenind mădular al Trupului lui Hristos. Familia continuă să formeze tinerii pe calea Bisericii, învățându-i rugăciuni, să participe la slujbe și să urmeze modele și valori morale.

Sfintele Evanghelii arată cum Mântuitorul Hristos a prețuit copiii și tinerii, căci El a spus foarte frumos: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia” (Luca 18, 16). Împlinirea aces­tor cuvinte, astăzi, se realizează prin apropierea copiilor de biserică, unde încep să descopere învățătura ortodoxă, să participe la slujbele de cult, și, mai ales, să Îl iubească pe Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul neamului omenesc. Copiii sunt ființe inocente și pure, iubitoare și prin care se vede viața cu adevărat în toată strălucirea ei.

Biserica a acordat întotdeauna o importanță deosebită tinerilor săi, deoarece aceștia sunt indispensabili într-o societate. În tineri se vede viitorul Bisericii, mama lor spirituală, ei devenind copiii unei mame iubitoare. Astfel, copiii spirituali ai Bisericii devin responsabili față de părintele lor care îi ocrotește, dar și Biserica devine, la rândul ei, responsabilă de creșterea armonioasă și frumoasă a copiilor în duhul credinței și al valorilor creștine, ce reprezintă temelie a tot, căci „tinerețea, dacă are smerenie, destul îi este ei! Că nimic nu cere Dumnezeu de la tânăr fără numai curățenie și smerenie” (Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti).

Tinerii și legătura lor cu Biserica reprezintă cea mai pură formă a relației pe care aceștia o au cu Dumnezeu. Biserica reprezintă comuniunea unde tinerii se pot forma sub atenta îndrumare a vârstnicilor și a preotului pe calea către adevăratele valori precum credința, nădejdea și dragostea. Preotul și bătrânii trebuie să își însușească responsabilitatea de formare a tinerilor creștini, devenind modele pentru cei care vor fi „ambasadori ai Domnului Hristos”. Tinerii, la rândul lor, reprezintă un stâlp pentru cei aflați la vârste înaintate și mărturisitori ai cre­dinței drepte, căci, așa cum Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne transmite, „tinerii mărturisitori ai credinței, prin cuvânt și faptă, iubitori de rugăciune și de acţiune, sunt misionari ai Bisericii în societatea de azi” și, totodată, „sunt prezentul activ și creativ al Bisericii”.

Prezenţa tinerilor în activităţile Bisericii precum cele liturgice, sociale, culturale, dar și filantropice, ne confirmă că aceștia reprezintă binecuvântare pentru familie, Biserică şi societate. Totodată, trebuie amintit faptul că tinerii de azi trebuie să aibă curajul de a-L mărturisi pe Hristos într-o societate din ce în ce mai secularizată. De aceea, Patriarhul României afirmă că tinerii „au nevoie să fie ascultaţi şi încurajaţi, dar şi ajutaţi şi îndrumaţi, mai ales când idealul lor sincer se întâlneşte cu realitatea dură a contextului social cotidian, când creşterea şi maturizarea lor înseamnă efort intelectual şi fizic, speranţă şi perseverenţă” și „trebuie încurajați și sprijiniți să identifice problemele cu care se confruntă comunitățile locale și să inițieze proiecte şi programe spirituale şi sociale care să vină în întâmpinarea nevoilor concrete ale comunităţilor locale”.

Astfel, un lucru deosebit de important este ca tinerii să aibă nădejde și credință în Dumnezeu pentru că nădejdea, dragostea și credința constituie trăsăturile fundamentale ale vieţii oricărui creș­tin. De aceea, Biserica Ortodoxă îi cheamă pe toți tinerii să acorde o atenţie mai mare înnoirii vieţii spirituale, să apere inocenţa, să cultive sinceritatea, curajul, creativitatea, adevărul şi toate celelalte valori care sunt binecuvântate de Dumnezeu pentru binele societăţii în care trăim. Tinerii sunt dornici să trăiască în comuniune cu cei­lalți, să iubească şi să fie iubiţi, în familie, dar şi în societate, să cultive un ideal și să dea un sens vie­ţii lor prezente şi viitoare, prin acumulare de cunoştinţe. Astfel, ei reprezintă nu doar viitorul Bisericii, ci și al societăţii, dorind a aduce multă bucurie și pace. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare spunea deseori în predicile sale despre copii că „sunt cea mai mare mângâiere pentru părinții evlavioși”, arătând dragostea și iubirea față de părinți și de Hristos.

Așadar, putem afirma ferm că numai prin credinţă, speranţă şi dragoste putem deveni, așa cum spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „un Potir al bucuriei” și, totodată, propovăduitori ai Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, spre întreaga bucurie a Ortodoxiei întregi şi comuniunea între popoarele lumii creștine.