„Tradiţia este vie şi creatoare, noul în vechi şi vechiul în nou“

Între intelectual şi teolog există până în prezent o diferenţă pe care societatea o percepe în termenii libertăţii. În timp ce intelectualii sunt "liberi" şi "obiectivi", teologii par la prima vedere "limitaţi" şi "subiectivi". Libertatea gândirii este opusă "îngustimii" Tradiţiei.

Părintele Serghei Bulgakov discută aceste opinii în lucrarea sa intitulată "Ortodoxia", argumentând că ipotezele enumerate mai sus reprezintă clişeele unei gândiri care nu poate pretinde o calitate intelectuală, ci cel mult una mediocră. Orice creştin ortodox ştie că din punct de vedere teologic respectarea Sfintei Tradiţii este o păstrare plină de raţiune a căii Adevărului, şi nu o renunţare la propria libertate intelectuală. Înlănţuirea Sfintei Tradiţii Părintele Serghei Bulgakov începe prin definirea principiului esenţial al Sfintei Tradiţii: "Fiecare membru al Bisericii trebuie să caute, în viaţa şi în conştiinţa lui (indiferent dacă este vorba despre teologie ştiinţifică sau de înţelepciune practică), să atingă unitatea integrală a Tradiţiei, să se găsească în acord cu ea; trebuie să se verifice el însuşi în lumina Tradiţiei; trebuie să poarte înlăuntrul său Tradiţia vie; trebuie să fie o zală legată inseparabil de întregul lanţ al istoriei" (pr. Serghei Bulgakov, Ortodoxia, trad. Nicolae Grosu, Editura Paideia, Bucureşti, 1994, pp. 20-21). Sfânta Tradiţie porneşte de la Hristos şi se încheie în Hristos. Creştinii care au fost credincioşi şi au trăit viaţa lor în Dumnezeu fac parte din acest lanţ al Sfintei Tradiţii. Fiecare creştin este chemat să îşi ducă propria existenţă în acord cu Sfânta Tradiţie. Conţinutul Sfintei Tradiţii este alcătuit atât din scrierile sfinte de orice natură (de la textele liturgice şi până la deciziile sinodale, de la scrierile Sfinţilor Părinţi şi până la istoriile vieţilor lor), cât şi din ceea ce Sfântul Vasile cel Mare numeşte drept "partea nescrisă". În partea nescrisă a Sfintei Tradiţii putem include gesturile liturgice sau diferite obiceiuri practice pentru care nu există documente scrise sau actele pe care le avem nu sunt autentice. Spre exemplu, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Templu are la bază o sursă documentară apocrifă (Protoevanghelia lui Iacov) şi, chiar şi aşa, ea rămâne una dintre cele mai importante celebrări ale Maicii Domnului. Părintele Serghei Bulgakov afirmă, aşadar, că fiecare dintre noi trebuie să îşi privească propria viaţă în lumina Tradiţiei. Trebuie să ne comparăm vieţuirea cu cea a sfinţilor şi să ne îndreptăm greşelile. Trebuie să cercetăm izvoarele Bisericii pentru a vedea cum putem să ne desăvârşim. Trebuie să ne modelăm după exemplele oferite pentru a putea dobândi în cele din urmă ca dar de la Dumnezeu mintea lui Hristos (1 Corinteni 2, 16). Diversitate şi diferenţă de gândire Desigur, atunci când încercăm să ţinem cont de ceea ce ne oferă Sfânta Tradiţie nu renunţăm la propria persoană şi nici nu încercăm să ne transformăm într-un om diferit, care îşi neagă propriile calităţi dobândite de la Dumnezeu. Drept dovadă, Sfinţii Părinţi au uneori opinii diferite asupra unor subiecte practice similare, deşi în subiectele dogmatice ei dau dovadă de o unitate a gândirii greu de înfăptuit dacă nu ţinem cont de faptul că erau inspiraţi de Acelaşi Duh. Ortodoxia nu ne impune o monotonie a gândirii. Aceasta este opinia falsă a unor pretinşi cercetători externi care consideră că orice originalitate este sufocată de principiile ecleziale. De regulă, marii eroi pentru aceste grupuri de intelectuali "critici" sunt reprezentaţi de persoane care au avut o gândire ascuţită, dar care au făcut erori fundamentale din punct de vedere teologic. Ortodoxia nu respinge descoperirile intelectuale, dar nu le integrează în sine pe cele care se dovedesc a fi total contrare tezaurului dogmatic primit ca dar de la Dumnezeu. Părintele Serghei Bulgakov ne atrage atenţia asupra faptului că diversitatea gândirii nu trebuie să rezulte de altfel într-o diferenţă de gândire. "Cu toate asemănările lor, oamenii nu se repetă niciodată unii pe alţii; diferenţele individuale în expresia aceluiaşi conţinut există totdeauna. Sfântul Pavel are o expresie remarcabilă despre aceste diferenţe: "căci trebuie să fie între voi şi eresuri ca să se învedereze cei încercaţi" (1 Corinteni 11, 19). Trebuie: prin aceste cuvinte, Apostolul atestă nu numai inevitabilitatea pluralităţii opiniilor, care închide deja posibilitatea separărilor (ereziilor), dar el afirmă şi scopul ultim al acestei pluralităţi. Numai că diversitatea gândirii nu trebuie să devină diferenţă de gândire şi nu trebuie să ducă la separare; norma este unitatea gândirii, care decurge din dragostea şi din "sinodalitatea" Bisericii: "un singur trup şi un singur duh". Este natural şi inevitabil pentru conştiinţa Bisericii să realizeze comuniunea socială în operele credinţei. Lucrarea teologică comună corespunde acestei exigenţe, căci această lucrare constă într-un schimb continuu de opinii - şi, ca urmare, într-o "conciliere" (Ortodoxia, pp. 96-97). Tradiţie şi gândire teologică În raport cu argumentul intelectual modern legat de faptul că gândirea teologică nu are nici o posibilitate de a oferi vreun element original faţă de moştenirea patristică, părintele Serghei Bulgakov opune libertatea conferită de Sfânta Tradiţie oricărui teolog. Este adevărat că Sfânta Tradiţie impune şi anumite limite ale gândirii. Însă aceste limite apar în orice domeniu intelectual. Orice sistem filozofic începe cu o anumită definire a conceptelor şi a problemei. Orice rezolvare a problemelor de matematică, fizică sau chimie pleacă de la formule precedente. Orice decizie politică ţine cont de istoria evenimentelor anterioare. De ce teologia trebuie văduvită de aportul esenţial al Sfintei Tradiţii pentru a putea emite o pretenţie de înnoire a anumitor elemente sau de oferire a unor soluţii noi? Nu susţinem nici opinia unor teologi care doresc să pună înainte citate din Sfinţii Părinţi sau Sfânta Scriptură pentru a-şi ascunde în spatele lor propria ignoranţă sau argumentele şubrede. Un teolog modern trebuie să ţină cont de descoperirile perioadei în care trăieşte, dar este totodată obligat să aibă un discernământ profund al lucrurilor şi să ştie să aleagă ceea ce este potrivit. Iar criteriul esenţial care trebuie folosit este îngemănarea noilor aspecte cu moştenirea Sfintei Tradiţii. Încheiem cu un citat sugestiv în acest sens al părintelui Serghei Bulgakov, care ar putea fi utilizat de orice şcoală teologică drept rezumat al propriilor scopuri fundamentale: "Gândirea teologică, având în mod natural un caracter individual, în calitatea ei de operă creatoare individuală şi de conştiinţă individuală în Biserică, nu poate şi nu trebuie să rămână individuală în mod egoist (aici este izvorul ereziei, ca diviziune), ci ea trebuie să tindă a deveni teologia Tradiţiei şi să-şi găsească în ea justificarea. Aceasta nu înseamnă că aceste cugetări trebuie numai să repete în alţi termeni ceea ce există deja în Tradiţie, cum cred spiritele strâmte şi formaliste, "cărturarii şi fariseii" zilelor noastre. Dimpotrivă, această gândire trebuie să fie mereu nouă, vie şi creatoare, căci viaţa Bisericii nu se opreşte şi Tradiţia nu este o literă moartă, ci un spirit dătător de viaţă. Tradiţia este vie şi creatoare; ea este noul în vechi şi vechiul în nou" (Ortodoxia, p. 98).