„Trăind cuvintele Noului Testament, Îl facem pe Hristos viu în sufletele noastre“

Pentru orice credincios ortodox, cunoaşterea temeinică a Noului Testament este de ajutor în crearea unei credinţe puternice şi autentice. Cu atât mai mult pentru un student teolog, disciplina Studiul şi exegeza Noului Testament sprijină dobândirea unei baze solide pentru studierea temeinică a celorlalte materii teologice, ajutând la o înţelegere contextuală şi completă a creştinismului. Altfel spus, întrucât cărţile Noului Testament cuprind adevărurile de credinţă fundamentale ce trebuie să călăuzească viaţa creştină, se impune nu doar citirea lor, ci şi studiul şi cercetarea ştiinţifică asupra textului sacru. Despre importanţa studiului biblic al Noului Testament şi despre locul acestei discipline în cadrul teologiei ne va vorbi părintele lect. univ. dr. Ilie Melniciuc Puică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. 

 

 

Disciplina aceasta are în vedere Revelaţia pe care Domnul nostru Iisus Hristos a descoperit-o tuturor celor care cred în El, fiind cuprinsă în cele douăzeci şi şapte de cărţi ale Noului Testament. Metoda de expunere a disciplinei este una discursivă, de prezentare a învăţăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de la Sfintele Evanghelii până la cartea Apocalipsei. Noul Testament este izvor de viaţă pentru că ne pune în relaţie cu Întemeietorul creştinismului şi ne prezintă pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, alături de modul în care trebuie să aplicăm învăţăturile Sale. Tot în cadrul acestei discipline observăm relaţia cu Vechiul Testament şi faptul că Dumnezeu ne luminează mereu calea spre mântuire. 

 

Ca orice sursă din care ne putem inspira, Noul Testament are o valoare practică pentru că ne arată calea adevărată pe care trebuie să mergem. Profeţii primeau mesajul de la Dumnezeu şi-l exprimau atât cât puteau prin cuvintele lor, dar Mântuitorul Hristos este şi Cel care revelează Adevărul şi Cel care-L transmite. Astfel, Noul Testament ne ajută să înţelegem fiecare cuvânt al lui Hristos şi să înţelegem cursul vieţii fizice şi spirituale ce duce spre Dumnezeu. Prin parabolele rostite şi prin minunile săvârşite înţelegem că, fiind cu Domnul Hristos în lumea aceasta, ne putem bucura cu El şi în veşnicie. Calea spre împărăţia cerurilor nu mai este doar un deziderat, ci devine o realitate, ce poate fi împlinită doar împreună cu Iisus Hristos. De aceea, Noul Testament nu trebuie să rămână în raft, ci trebuie cercetat atent pentru a descoperi cuvintele vieţii veşnice.  

 

 

Întrucât vorbim despre o disciplină extrem de complexă, putem folosi mai multe metode: istorică literală, critică sau alegorică. Aici observăm interdependenţa dintre Noul Testament şi multe alte materii teologice. Metoda istorică se foloseşte atunci când se arată evoluţia canonului noutestamentar şi se cercetează codicii biblici din vechime, prin aplicarea procedeelor specifice cercetării literale, dar şi arheologice. În prezentarea contextului social, politic şi moral al apariţiei creştinismului, se apelează la cunoştinţe din istoria profană romană şi iudaică, dar şi la documente ale scriitorilor contemporani cu Domnul Iisus Hristos, cum este Iosif Flaviu. Pentru studiul biblic se folosesc mai multe ediţii ale Sfintei Scripturi, de la Codicele Sinaiticus sau Vaticanus până la ediţiile moderne şi critice agreate de confesiunile creştine. Pentru o bună cercetare a Noului Testament, cercetarea filologică trebuie mereu îmbinată cu cercetarea teologică, aşa cum au făcut Sfinţii Părinţi pentru folosul duhovnicesc al credincioşilor. 

 

 

În România, fiecare profesor de Noul Testament este specializat pe un anumit domeniu, dar fără a realiza o abordare exclusivistă. În domeniul Sfintelor Evanghelii, părintele Ioan Mihoc a publicat o Introducere în Noul Testament pentru primele două Evanghelii, părintele Adrian Murg are un volum despre Soteriologia scrierilor lucanice, alături de eforturile mele personale în cercetarea scrierilor Sfântului Evanghelist Luca, părintele Stelian Tofană s-a ocupat de Hristologia, sacramentalitatea şi mariologia Evangheliei a patra, iar părintele Vasile Mihoc are un comentariu pentru primele şase capitole ale Evangheliei după Ioan. Părintele Constantin Preda are un volum dedicat comentariului Faptelor Apostolilor, iar părintele Mihail Teodorescu tratează perspectiva cultică a aceleiaşi cărţi. Epistolele pauline se regăsesc în comentariile unor profesori cum ar fi părintele Gheorghe Pufu, Simeon Todoran sau Horia Nicolae Prioteasa. Epistolele pastorale se află în curs de tratare exegetică de către doctoranzii părintelui Stelian Tofană sau ai părintelui Vasile Mihoc, iar pentru ultima carte a canonului noutestamentar urmează să public personal un studiu amplu despre reprezentarea Apocalipsei în pridvorul de sud al Mănăstirii Suceviţa.    

 

 

Disciplina Noul Testament ne arată mereu noi faţete ale Cuvântului lui Dumnezeu, ca Persoană şi ca element scris, pe care-l citim şi-l aprofundăm în sufletul nostru. Ca Persoană, Îl simţim pe Mântuitorul şoptindu-ne la ureche cum trebuie să-L urmăm cu inimă curată, iar prin cercetarea textului, înţelegem că taina lui Dumnezeu se ascunde uneori după litere. Teologul nu trebuie să se mândrească doar pentru că are textul, ci trebuie să-l aprofundeze cu smerenie pentru a putea să-l pună în practică. Trăind cuvintele Noului Testament în viaţa bisericească, nu facem altceva decât să-L facem viu pe Hristos în sufletele noastre. De aceea, Noul Testament devine un mod personal de cunoaştere a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.