Trăire și comuniune în Suedia
Este vorba de lucrarea Proniei, totuși: în îndepărata Suedie, în mijlocul unor păduri și lacuri, lângă un oraș modest ca întindere și locuitori, să poți avea propria biserică ortodoxă! Cumpărată, achitată, restaurată integral, împodobită, chiar cochetă. Acea cochetărie care amintește de fecioarele înțelepte ieșite în calea Mirelui, gătite, primenite, cu candelele pline de untdelemn. Căci așa se cuvine să-L întâmpinăm pe Împăratul: cu tot ce avem mai bun („ale Tale dintru ale Tale”), mai proaspăt, mai curat, mai de preț. Minimalismul sau precaritatea nu-și au locul aici; la fel, necurăția, amestecul nepotrivit, fracția...
Cunosc lucrarea misionar-pastorală a Preasfințitului Macarie încă de la începuturi, adică de la iarbă. Și aceea înghețată... de zăpezile Scandinaviei, de prejudecățile celor aflați în exil, de indiferența sufletească în materie de credință a nordicilor. Este uimitor cum a putut ridica biserici și comunități, mănăstiri și așezăminte, edituri și paraclise în mijlocul unei lumi rarefiate duhovnicește, risipită pe distanțe enorme, în pâlcuri răzlețe - care își agonisește cu mari sacrificii bunăstarea. Și totuși Episcopul Macarie a reușit imposibilul, creând o constelație de parohii ortodoxe din Norvegia în Islanda, din Suedia în Groenlanda, din Danemarca în Finlanda. De-a lungul și de-a latul Nordului european s-a creat o plasă de siguranță duhovnicească, un veritabil scut de protecție rugătoare, un cerc de postire și milostenie. Aceștia sunt românii ortodocși adunați sub omoforul și toiagul bunului lor episcop.
Între comunitățile pe care le-am vizitat în mai multe rânduri se găsește și cea din Borås, aflată lângă marele oraș Göteborg. Aici slujește părintele Andrei George Hoha, cel pe care l-am numit „șoferul euharistic”. Omul acesta, tată a patru copii, se trezește în fiecare dimineață la ora 3 și se suie în camionul parcat în fața casei, pentru a duce pâinea proaspătă, caldă și rumenă în orașul Borås. Face asta 5 zile pe săptămână, iar sâmbăta și duminica se trezește „doar” la 6 dimineața, pentru a merge la biserică. Aceasta se află la vreo 15 km depărtare de Borås, în cătunul numit Olfors, acolo unde acum un an o biserică a fost scoasă la vânzare. Ridicată în 1916, biserica era într-o stare de degradare destul de avansată, însă efortul parohului dimpreună cu cel al enoriașilor jertfelnici a făcut minunea. Trebuie menționat în mod expres și ajutorul livrat de Departamentul Românilor de Pretutindeni, alături de solidaritatea românilor din ţară, în special cei de la Iași - care au fost prezenți la eveniment.
Evenimentul (7 martie 2026) a constat în organizarea primului colocviu științific „Familia între presiunea ideologiilor contemporane și fidelitatea față de Evanghelie”, și a fost precedat de o Liturghie arhierească, urmată de botezul a doi copii români. La colocviu (moderat de părintele Radu Brânză) și-au adus contribuția într-un mod elocvent euro-parlamentarul Vasile Dâncu, directorul ICR Bogdan Popescu, preoții Petru Cernat și Cosmin Brânză, alături de subsemnatul. Am spus, printre altele, aceste lucruri: „Familia nu este altceva decât oglindirea terestră a modelului treimic. Este modelul de iubire și, în plus, este prima instituție cunoscută de lumea aceasta, care nu a fost statul, nu a fost regatul, nu a fost nici măcar biserica, ci a fost familia. Aceasta arată preemțiunea «instituției» familiei și modul în care Dumnezeu a vrut să statueze realitatea formelor de agregare, de alcătuire omenești. Principium principiorum, adică principiul tuturor principiilor - familia a generat metodă și metodologie, taxonomie, ierarhie, valori pe care se stabilește unitatea grupului, competențe specifice”.
Impresionat a fost răspunsul credincioșilor, unii veniți și de la 80 km depărtare, în a se strădui să asigure fundalul rugător, participarea atentă la lucrările colocviului, dar și partea de convivialitate de după. Mai mult, la Liturghia de a doua zi (duminică) la biserica din Olfors am ascultat Crezul și Tatăl nostru în patru limbi: română, greacă, rusă și suedeză. În limba suedeză cel care a rostit rugăciunile se afla pentru prima oară în această biserică de care auzise de la vecinii sârbi, care au o mănăstioară în proximitate. Niklas, pe numele său de botez, este un convertit recent care caută lumina Evangheliei și a trăirii ortodoxe. Am stat cu el de vorbă - fiind cel mai interesant colocviu „pe viu”, trăit la firul ierbii care tocmai se dezmorțea a primăvară…