Triodul, timpul rugăciunii împletite cu postirea
Cea mai importantă perioadă duhovnicească a anului bisericesc este cea a Triodului. Acum intensificăm rugăciunea împletind-o cu cele șapte săptămâni de postire, din cele 10 ale perioadei Triodului. În această duminică intrăm în timpul binecuvântat de urcuş duhovnicesc, ce ne duce către Sfânta şi Marea Sâmbătă, ultima zi a perioadei Triodului, când Mântuitorul nostru Iisus Hristos este „în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe tron cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le”. Triodul ne pregăteşte pentru cea mai mare sărbătoare creştină: Învierea Domnului sau Sfintele Paşti.
Pentru acest timp liturgic este definitorie prima duminică din Triod prin rugăciunea smerită a vameşului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Această rugăciune este respiraţia duhovnicească a celor 10 săptămâni ale Triodului. Ea a influenţat pe mulţi părinţi isihaşti în urcuşul lor spiritual spre descoperirea luminii taborice. Spre exemplu, Sfântul Cuvios Serafim de Sarov s-a rugat cu această rugăciune timp de 1.000 de zile şi nopţi în picioare sau îngenuncheat, eliberându-se de lupta cu gândurile pentru totdeauna. Rugăciunea aceasta a vameşului se spune repetată de 12 ori la unele slujbe din Postul Mare şi este însoţită de rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, după cum arată în Triodul explicat ieromonahul Makarios Simonopetritul, care precizează că această rugăciune este „modelul rugăciunii lui Iisus”.
În prima duminică a Triodului, la slujba Utreniei cântăm: „Ca vameşul şi noi, bătându-ne în piept, strigăm cu umilinţă: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi, păcătoşii! Ca să luăm iertarea aceluia”. Acum ne rugăm prin cuvintele vameşului pentru a primi iertare de la Dumnezeu, la fel ca el, imitându-l în smerenie şi pocăinţă. Astfel, de la începutul Triodului avem definite cele trei argumente pentru urcuşul nostru spiritual: rugăciunea, smerenia şi pocăinţa, care ne susţin pe piedestalul duhovnicesc al postirii aspre a Postului Mare. De fapt, Triodul este un timp de pregătire şi trăire duhovnicească a Postului Mare.
Cartea ce are un loc central în urcuşul duhovnicesc
Numele acestei perioade liturgice vine de la cartea de cult numită Triod. Denumirea vine de la numărul de ode liturgice de la canoanele din slujba Utreniei, care sunt în număr de trei. „Triodul utilizat actualmente în Biserica Ortodoxă constituie rezultatul unei îndelungate evoluţii, urcând până la originile calendarului liturgic creştin şi păstrând în structura sa mărturiile principalelor etape ale acestuia” (Makarios Simonopetritul, „Triodul explicat”). În cultul ortodox, Triodul ocupă un loc central în urcuşul duhovnicesc pe care-l parcurgem pentru a ajunge la bucuria sărbătorii pascale a Învierii Domnului.
Triodul este alcătuit din 10 săptămâni liturgice care preced Sfintele Paşti, când intrăm în perioada Penticostarului. Restul anului bisericesc, de la finalul Penticostarului şi până la începutul Triodului, este cuprins în perioada Octoihului. Definitorii pentru săptămânile Triodului sunt duminicile acestei perioade liturgice. Aceste duminici au câte o temă specială, care definește săptămânile Triodului. Centrul perioadei Triodului este Postul Sfintelor Paşti şi de aceea avem duminici care ne pregătesc pentru Postul Mare şi perioada propriu-zisă a postului. Duminicile premergătoare pentru Postul Mare sunt: a Vameşului şi a Fariseului, a Fiului risipitor, a Înfricoşătoarei Judecăţi (numită şi Duminica Lăsatului sec de carne) şi a Izgonirii lui Adam din Rai (numită şi Duminica iertării sau Duminica Lăsatului sec de brânză). Iar cele din perioada Postului Mare sunt: Duminica Ortodoxiei, a Sfântului Grigorie Palama, a Sfintei Cruci, a Sfântului Ioan Scărarul şi a Cuvioasei Maria Egipteanca. Avem şi o duminică de trecere între Postul Mare şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri a Domnului, numită a Floriilor, în care trăim bucuria Intrării Domnului în Ierusalim.
„Pregătire graduală pentru întâlnirea cu Hristos”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel precizează în Cuvântul înainte al ediţiei Triodului din anul 2010 că „de-a lungul acestei perioade, Biserica, prin slujbe specifice acestui timp liturgic, ne pregăteşte gradual, sufleteşte şi trupeşte, pentru întâlnirea cu Hristos Cel răstignit şi înviat, chemându-ne la o înnoire a vieţii spirituale, prin rugăciune smerită, post aspru, pocăinţă fierbinte, spovedanie şi împărtăşire euharistică intense şi milostenie mărinimoasă”.
Cântarea care defineşte cel mai bine starea în care trebuie să fim în timpul perioadei Triodului este „Uşile pocăinţei”, pe care o auzim la slujba Utreniei începând cu această Duminică a Vameşului şi a Fariseului. Prin ea înţelegem că acum suntem chemaţi la pocăinţă pentru a putea ajunge la ţelul urcuşului nostru duhovnicesc - mântuirea adusă nouă de Jertfa şi Învierea lui Hristos.
Din imnografia Triodului face parte și Psalmul 136 - „La râul Babilonului”. Acest plâns al poporului iudeu care a ajuns în robia babilonică este folosit acum ca un plâns al nostru de pocăinţă pentru păcatele pe care le-am săvârşit şi care ne îndepărtează de Ţara Făgăduinţei, adică de Împărăţia lui Dumnezeu, care ne-a fost deschisă de Învierea lui Hristos ce ne-a răscumpărat din blestemul păcatului Protopărinţilor Adam şi Eva prin Scump Sângele Său vărsat pe Cruce pentru mântuirea noastră.
Părintele Cleopa vorbind despre imnurile Triodului ce ne pregătesc pentru lupta duhovnicească a Postului Mare spune: „Primul semnal al acestei pregătiri de luptă ni-l dau cele trei stihiri, care se cântă îndată după Evanghelia Utreniei: Ușile pocăinței, În cărările mântuirii și La mulțimea faptelor mele celor rele…, stihiri care ne umplu de umilință și ne răscolesc inimile. În lumina lor ne vedem cu sufletul și cu trupul întinate de mulțimea faptelor celor rele pe care le-am făcut; cu viața de până acum irosită în lenevire, iar ziua Înfricoșatei Judecăți apropiindu-se înspăimântătoare. Ce vom face? Adâncă mâhnire și cutremurare ne cuprinde și ne umbrește sufletul. Dar, în același timp, se ivește și o rază de nădejde: milostivirea cea nemăsurată a lui Dumnezeu, puternicele rugăciuni ale Maicii Domnului și lucrarea curățitoare și înnoitoare a pocăinței, ale cărei uși se deschid acum”.
Perioadă de învăţare a virtuţilor
Prima virtute pe care o învăţăm în urcuşul nostru duhovnicesc din perioada Triodului este smerenia, pe care o aflăm în atitudinea vameşului din Templu. În sinaxarul Duminicii Vameşului şi a Fariseului, Sfinţii Părinţi ne spun că „dumnezeiasca Evanghelie prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei sau al îngâmfării; iar prin vameş ne îndeamnă să ne însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi potrivnice acestui păcat”. Iar imnografia acestei prime duminici din Triod întăreşte cele menţionate în Sinaxar: „Smerenia a înălţat pe cel ruşinat de rele, pe vameşul ce a suspinat şi a strigat către Ziditorul: Milostiveşte-Te! Iar semeţia a surpat din dreptate pe ticălosul fariseu ce a grăit cu trufie. Deci, să urmăm celor bune, depărtându-ne de la rele”. Smerenia ne fereşte de relele ce izvorăsc din mândrie, care este sursa răului şi a păcatului în istoria creaţiei.
Pentru a intra cum se cuvine în starea duhovnicească a Triodului, să primim în inimă cuvântul inspirat al imnografului din prima cântare a Vecerniei din Duminica Vameşului şi a Fariseului: „Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor, că cel ce se înalţă pe sine se va smeri; ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin postire, strigând: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi, păcătoşii”.