Un binefăcător uitat al Transilvaniei: basarabeanul Vasile Stroescu (IV)

Este bine ca măcar cu ocazia unor comemorări să ne aducem aminte de marii noștri înaintași, care, prin munca sau prin sprijinul lor material, au contribuit la propășirea spirituală, culturală și economică a neamului nostru. Unul dintre acești oameni „mari” a fost cărturarul, filantropul și patriotul basarabean Vasile Stroescu (1845-1926), de la nașterea căruia s-au împlinit 175 de ani și 94 de ani de la trecerea sa la cele veșnice. 

Cu ocazia Adunării Generale anuale a Asociațiunii (ASTRA), care a avut loc la Dej, Vasile Stroescu a fost ales, cu mare însufle­țire, ca membru. Așa se face că în anii următori a venit mereu în sprijinul ASTRA. De pildă, în ședința Comitetului central al Asociațiunii, care a avut loc în Sibiu, la 13 aprilie 1911, secretarul administrativ Octavian Tăslăuanu anunța că Stroescu a trimis 50.000 de coroane pentru înființarea unor bănci sătești (inițial dorise să se înființeze școli agricole în fiecare comitat). Tot atunci a trimis 10.000 de coroane pentru burse către: două tinere, Tiberia Barcianu și Lucreția Iosif, pentru dantelărie la Viena, și lui Vasile Băleanu și Chiril Morariu pentru sculptură în lemn la Innsbruck. Lucreția Iosif va conduce apoi un curs de dantelărie la Săliștea Sibiului.

Într-o scrisoare a lui Vasile Stroescu către conducerea ASTRA, arăta că era dispus să ofere câte 500 de coroane pentru două sute de familii care doreau să înființeze bănci populare. În urma acestei oferte, în ședința comitetului de conducere al ASTRA s-a hotărât să acorde 1.000 de coroane lui Vasile Osvadă, specialist în cooperație și redactor al ziarului „Tovărășia” din Orăștie, ca să studieze mișcarea cooperatistă din Ungaria, Vechea Românie și Bucovina, și să prezinte un raport, până la 1 octombrie 1911 (inclusiv cu privire la crearea de bănci populare). Osvadă a și răspuns asupra celor constatate, dar a propus să se întemeieze mai întâi „tovă­rășii de credit și apoi de producție”. Informat, Vasile Stroescu n-a fost de acord, ci a cerut să se înființeze bănci populare. În anii următori, s-au înființat 46 de astfel de bănci populare.

Bibliotecile ASTRA

A urmat o nouă acțiune, tot în cadrul ASTRA, și anume tipărirea de cărți pentru popor și înființarea de mici biblioteci sătești. Astfel, cu prilejul Adunării Generale a ASTRA de la Sibiu, din 1912, a cum­părat 500 de exemplare din monografia lui Ioan Lupaș despre Mitropolitul Andrei Șaguna (ed. a Il-a, Sibiu, 1911), 1.000 de exemplare din lucrarea lui Octavian Goga, „Însemnările unui trecător” (Arad, 1911) și alte 1.000 de exemplare din lucrarea lui Iuliu Enescu despre „Cooperativele sătești” (Sibiu, 1912), precum și un număr de exemplare din lucrarea lui Ioan Matei, „Din carnetul unui dascăl” (Sibiu, 1912). Toate aceste cărți urmau să fie împărțite gratuit unor biblioteci ale „despărțămintelor” Astrei.
La începutul anului 1913, a mai oferit suma de 15.000 de coroane, pentru ca să fie tipărite o serie de cărți, care să fie apoi distribuite bibliotecilor sătești. Este interesant de reținut că însuși Vasile Stroescu a întocmit o listă a cărților care urmau să fie tipărite: Poeziile poporale ale lui Vasile Alecsandri (în 5.000 de exemplare), „Amintiri din copilărie”, „Ivan Turbincă” și „Harap Alb” ale lui Ion Creangă (în câte 4.000 de exemplare), „Taras Bulba” de Nicolae Gogol (4.000 de exemplare). Ulterior, a mai oferit 9.800 de coroane, apoi 2.000 de coroane, în același scop.

Comitetul (biroul) de conducere al Asociațiunii a hotărât să se înființeze 150-300 de biblioteci bine înzestrate, dar la dorința expresă a lui Vasile Stroescu s-a început înjghebarea de biblioteci mai mici, încât să se ajungă la un număr de 3.000. El însuși recomandase să se trimită lucrări scrise de Anton Pann, Ion Neculce, George Coșbuc, Ioan Dragoslav, Constantin Sandu Aldea, Aurel P. Bănuț, deci cărți potrivite pentru cititorii din mediul rural.

Sprijin pentru societatea studențească „Petru Maior”

La 2 aprilie 1912, Societatea a organizat o frumoasă festivitate la Budapesta, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființare. Răspunzând invitației care i s-a făcut, Vasile Stroescu a fost prezent la festivități, dar ca o persoană oarecare, ca un „anonim”, fără să fie cunoscut de cineva. S-au prezentat dansuri populare, inclusiv călușarii, coruri, doine și alte piese muzicale interpretate de Valeria de Herbay și Ana Voileanu (după Unire, profesoară la Conservatorul din Cluj). A doua zi, 12 aprilie 1912, însuși Vasile Stroescu le-a scris studen­ților, din hotelul în care se găsea, descoperindu-și identitatea și felicitându-i pentru reușita festivității. În același timp, le-a oferit 12.000 de coroane, cu sugestia de a crea un fond cu numele Ioan Slavici pentru studenții români din Budapesta; le dădea și câteva îndrumări despre cum să folosească banii respectivi. Erau interesante și cuvintele sale de apreciere pentru Alexandru Ioan Cuza și nemulțumirea sa față de domnia regelui Carol I. Se pare că Stroescu a fost atât de impresionat de manifestarea cultural-artistică de la Budapesta, încât i-a scris detaliat despre ea, din Lausanne, la 1 iulie 1912, Episcopului Miron Cristea de la Caran­sebeș, pe care îl cunoștea încă de când era „asesor consistorial” la Sibiu.

Danii către eparhii și parohii 

Este foarte greu, poate chiar imposibil, să prezentăm aici întreaga operă filantropică a lui Vasile Stroescu. De aceea, ne limităm la cele mai substanțiale ajutoare financiare, așa cum au fost ele prezentate de istoricul sibian Mihail Sofronie, în cartea sa mereu citată. De pildă, în iunie 1910 trimitea 10.000 de coroane Episcopiei Ca­ran­sebeșului, pentru a fi împărțiți „la cei mai nevoiași români, fără deosebire de confesiune”, care au suferit pagube în urma inundațiilor râului Nera. Prin aceeași scrisoare, îi cerea Episcopului Miron ca din cele 60.000 de coroane din dania oferită Mitropoliei de la Sibiu, „să se deie pe la comunele nevoiașe pentru ajutorarea la edificarea și susținerea școalelor”. Într-o altă scrisoare trimisă din Davos, îi scria episcopului și aceste cuvinte care merită să fie reținute: „Tare aș vrea să ajut comitatele Bihor și Mara­mureș, cele mai expuse și sărace, dar tocmai de acolo am avut cele mai puține scrisori”. Îl ruga apoi pe episcop să-i semnaleze „cât mai multe comune care au nevoie de sprijin și bani... și eu cu mare bucurie îi voi trimite prin (Banca) Albina”.

Mai notăm dania de 1.250 de coroane pentru cantina gimnaziului „Andrei Șaguna” din Brașov, alta de 1.000 de coroane pentru „alumneul” (căminul) studenților români din Viena, o danie specială de 1.000 de coroane pentru Aurel Vlaicu, în vederea construirii avionului „Vlaicu III”. Cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în America, vizitând și tânăra comunitate românească din Cleveland, a acordat un ajutor financiar „Clubului român de ajutor și cultură” existent acolo.

În Ardeal mai notăm daniile de câte 500 de coroane pentru cei care au suferit pagube în urma incendiilor în satele: Gura Râului, jud. Sibiu, Mateiaș, jud. Brașov și Râușor și Băiești din Țara Hațe­gului. (Va urma)

Note bibliografice

Mihail Sofronie, op. cit.; acelaşi, Vasile Stroescu şi Astra, în vol. „Astra 130”, Sibiu, 1992.

Scrisoarea publicată de Antonie Plămădeală, op. cit. şi Mihail Sofronie, op. cit.