Un boier din alte vremuri

Vasile Isăcescu s-a născut la 5 februarie 1863, în Bo­to­şani, ca fiu al lui Ior­dache Isăcescu şi al Ecaterinei Mavroeni.

Provenea dintr-un neam vechi, care apare în documente încă din anul 1635, genealogia sa întinzându-se pe parcursul a 13 generaţii, până astăzi.

A fost o familie numeroasă, cu multe moşii în Moldova. Prin căsătoria, în anul 1891, cu Eugenia Gavrilaş, cu care a avut trei fii (Vasile, Alexandru Iordache şi Teodor), Vasile Isăcescu a devenit proprietarul moşiei din satul Ionă­şeni, comuna Şoldăneşti, plasa Miletin, judeţul Botoşani.

Aici, a contribuit la repararea bisericii de la curte (din livadă), cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, şi la construirea bisericii mari (din centru), cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”; de asemenea, a zidit cinci fântâni din piatră, dintre care una la fosta curte boierească, de unde sătenii iau apă şi astăzi.

A făcut câte două clase ale şcolii primare la institutele particulare Mi­ronescu şi Mărgineanu din Bo­to­­şani, apoi a urmat, timp de trei ani, cursurile Liceului August Treboniu Laurian din acelaşi oraş. 

În continuare, a terminat Liceul Institutele Unite din Iaşi, după care a studiat Dreptul la Dresda şi Bruxelles.

Revenit în ţară, s-a înscris în Par­tidul Conservator, al cărui mem­bru a fost până la scindarea lui, în anul 1908, când s-a alăturat grupului lui Take Ionescu; la moar­tea acestuia, în anul 1922, s-a retras din politică.

A fost şeful Poliţiei Botoşani (1890), subprefect al judeţului Boto­şani (1891), vicepreşedinte al Consiliului Comunal Botoşani/viceprimar (1899), primarul comunei Şol­dă­neşti, cu sediul la Viforeni (1904), primarul oraşului Botoşani (6 martie 1905-1906), timp în care a renovat clădirea primăriei şi l-a primit pe regele Carol I cu prilejul manevrelor militare, deputat în parlament (1906-1907; 1911) şi prefectul judeţului Botoşani (1912), în mandatul său fiind elaborate proiectele pentru ridicarea a trei spitale, construite sau refăcute 97 de poduri şi terminate clădirile mai multor şcoli.

Era cult, ponderat, cinstit şi amabil, cu un mare prestigiu. În Botoşani, a locuit lângă grădina publică, pe bulevardul Mihai Eminescu, la numărul 65.

A murit la 25 ianuarie 1942, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Botoşani.