„Un mare teolog, un mare gânditor“

Preasfinţitul Părinte Mitrofan Kodic, Episcopul sârb al Americii de Est, a fost prezent la Congresul internaţional de teologie „Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“, organizat luna trecută în Palatul Patriarhiei din Bucureşti. Preasfinţia Sa ne-a oferit un interviu în care ne-a vorbit despre cunoaşterea personalităţii şi receptarea operei marelui teolog român în spiritualitatea sârbă. La împlinirea a 110 ani de la naşterea părintelui Dumitru Stăniloae, ne înclinăm în faţa prestigiului de care se bucură cel mai mare teolog al secolului XX din Serbia vecină până peste Ocean.

 

 

Din nefericire, nu prea a fost cunoscut, până când noi, doi studenţi ai lui, Preasfinţitul Vasile şi cu mine, am început să-i traducem lucrările. Am auzit despre părintele Stăniloae în 1970. Fericitul întru adormire episcopul nostru Ştefan Boca din Dalmaţia s-a întâlnit cu părintele Stăniloae de câteva ori la şedinţe ecumenice şi internaţionale şi ne-a vorbit despre el. Când am avut aprobare să venim la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la studii, am început să-l cunoaştem personal.

 

 

Când eram în anul I, nu îl cunoşteam prea bine. Dar începând cu anul II, când ne-a fost profesor de limba greacă, l-am descoperit cu adevărat. Era foarte interesant: când ne explica anumite cuvinte greceşti, o făcea din punct de vedere dogmatic. Un om foarte liniştit, foarte smerit, niciodată n-am auzit un cuvânt tare sau dur din partea lui. După absolvire nu ne-am mai văzut, dar corespondam. Tot prin scris i-am cerut şi acordul pentru primele traduceri ale operelor lui în limba sârbă: „Dogmatica“, „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“ şi „Teologia morală“. Mi-a răspuns foarte frumos, cu dragoste, dar şi cu respect, declarându-se bucuros că unul dintre studenţii lui este episcop în Statele Unite ale Americii.

 

Părintele Stăniloae este un mare teolog, un mare gânditor şi m-a impresionat că nu trecuse de 40 de ani şi gândea profund, ca un filozof. Desigur, stilul lui s-a îmbunătăţit cu trecerea anilor, la fel şi viaţa lui. Scrierile au devenit din ce în ce mai bune, din zi în zi.

 

 

Foarte bine. A fost prima dată când cineva traducea operele părintelui Stăniloae în limba noastră. Sunt foarte folositoare studenţilor, în special la facultatea noastră de teologie din Libertyville, Chicago - Illinois sunt utilizate „Dogmaticile“. Critica din mediul academic a fost pozitivă, pentru că era ceva nou în teologia noastră sârbă.

 

 

Cu siguranţă, „Dogmatica“. Foarte bune cărţi sunt şi „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“, şi „Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos“, foarte utile studenţilor. Acum pregătesc două traduceri: „Iisus Hristos sau restaurarea omului“ şi „Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama“, pentru care sper să obţin blagoslovenia pentru a le tipări. 

 

 

Foarte, foarte greu. Stilul lui este foarte filozofic, înalt şi trebuie să lucrezi la câteva pagini ore sau chiar zile întregi pentru a găsi esenţa conţinutului. Am tradus până în prezent cele trei volume de „Dogmatică“, „Teologia Morală“, „Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos“, „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu“ şi „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“. Cel mai mult am lucrat la „Dogmatică“, ani de zile. Pentru „Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă“ a fost nevoie de doar jumătate de an. Trebuie să recunosc însă că nu m-am ocupat exclusiv de traduceri, neavând timp. Călătoresc foarte mult prin Statele Unite pentru că distanţele din eparhie sunt foarte mari şi nu îmi rămâne suficient timp. 

 

 

În România am petrecut patru ani, între 1971 şi 1975, şi mi-i amintesc pe toţi profesorii mei. Mari profesori, foarte mari! Părintele Dumitru Stăniloae, pr. Ene Branişte, pr. Ioan Rămureanu, pr. Petru Rezuş, pr. Dumitru Fecioru, prof. Alexandru Elian, prof. Ioan Iorgu, prof. Nicolae Lungu.

 

 

De la Bucureşti am plecat ca profesor de seminar la Mănăstirea Krka, din Dalmaţia, Croaţia de astăzi. Am ajuns rector la seminar şi în 1987 am fost ales Episcop-vicar de Toplica, în Serbia, după care am fost trimis ca ierarh în Statele Unite. Eparhia sârbă a Americii de Est este foarte întinsă geografic. Trebuie să călătoreşti, spre exemplu, două ore cu avionul de la Boston la Miami. Sau o oră şi jumătate de la New York la Toledo, Ohio. Cu maşina însă sunt distanţe de peste 20 de ore de parcurs. Avem 45 de preoţi şi o şcoală de teologie la Chicago pentru toţi sârbii. 

 

 

Cunosc, şi am o părere foarte bună despre ei. Buni creştini, devotaţi. Pot să spun că sunt mai religioşi decât sârbii. România are o ţară frumoasă, o diaspora asemenea, mănăstiri frumoase, buni preoţi, buni episcopi, bun popor. 

 

 

Citesc în româneşte foarte mult. Când traduc, în special. Citesc şi ziare româneşti din Statele Unite ale Americii, unul editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae şi unul editat de Episcopia Ortodoxă Română din America, eparhia Înaltpreasfinţitului Părinte Nathanaiel. De asemenea, citesc cărţi ale părintelui Stăniloae şi ale altor scriitori români. Am mai tradus din lucrările profesorilor Petru Rezuş, Nicolae Chiţescu, Ene Branişte, Ioan Rămureanu, Constantin Galeriu. Sfânta Scriptură în limba română este, de asemenea, în lectura mea frecventă.