Un român osârduitor în Ţara Sfântă, protosinghelul Gherasim Luca

După ce în decursul veacurilor numeroşi călugări s-au nevoit în pustiul Sfântului Sava, la Hozeva, Iordan şi în alte locuri ale Ţării Sfinte, patriarhul Miron Cristea l-a delegat pe protosinghelul Gherasim Luca la Locurile Sfinte, în anul 1930, pentru a aduna în jurul său pe monahii români care se găseau acolo şi pentru a găsi fonduri în vederea zidirii unui cămin cu paraclis pe terenul Patriarhiei Române de la Ierusalim.

 

Gherasim Luca, cu metania la Mănăstirea Neamţ, s-a născut la 13 august 1876, în comuna Udeşti, jud. Suceava, şi a slujit un timp ca preot în diferite comunităţi româneşti din America şi Canada, unde avea legături de rudenie, străduindu-se să zidească şi să picteze biserici cu danii strânse de la credincioşi. A călătorit de mai multe ori în Palestina, reuşind astfel să cunoască bine oamenii şi locurile de acolo. Învăţase puţină engleză şi ştia ceva greceşte. Reîntors din Statele Unite ale Americii, s-a stabilit în obştea Mănăstirii Cernica, de unde a fost chemat la Catedrala patriarhală, fiind încadrat, la 1 iulie 1929, în postul de canonarh (vezi Arhiva Arhiepiscopiei Bucureştilor, dosar 166/1930, f. 17).  

 

Având binecuvântarea patriarhului Miron şi Cartea canonică cu nr. 4047/1930, eliberată de Arhiepiscopia Bucureştilor la 24 martie 1930 (vezi Arhiva Arhiepiscopiei Bucureştilor, dosar 166/1930, ff. 21, 33), ieromonahul Gherasim Luca a plecat la Ierusalim, unde a luat legătura cu cei câţiva români care se aflau atunci acolo şi a alcătuit un comitet de iniţiativă pentru adunarea de fonduri necesare zidirii căminului şi bisericii româneşti. Comitetul acesta, având preşedinte pe ieromonahul Gherasim Luca şi secretar pe studentul teolog Atanasie Negoiţă (profesorul de teologie de mai târziu), a tipărit o foaie de propagandă sau apel, în 30.000 de exemplare şi 10.000 de liste de subscripţie, pentru a le trimite în ţară şi în parohiile româneşti din America. Costul tipăririi, în valoare de 20 de lire palestiniene (englezeşti), a fost plătit de ieromonahul Gherasim Luca din economiile sale (vezi Arhiva Sfântului Sinod, dosar 320/1931, f. 68). 

 

Despre înfiinţarea comitetului şi despre tipărirea apelului, precum şi a listelor de subscripţie, ieromonahul Gherasim Luca a informat pe patriarhul Miron Cristea cu scrisoarea nr. 5 din 7 octombrie 1930 (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, ff. 99-101. Vezi şi pr. Atanasie Negoiţă, Locaşurile de închinare româneşti de la Locurile Sfinte, în „Amvonul“, Bucureşti, an XX, 1941, nr. 12, pp. 19-20). Din dispoziţia patriarhului Miron, ieromonahul Gherasim Luca a expediat la Bucureşti, în 16 ianuarie 1931, cu vaporul „Sinaia“, ambalate într-o ladă, toate apelurile şi listele de subscripţie tipărite, pentru a fi aprobate de Sfântul Sinod şi distribuite la parohii, fondurile urmând a se colecta prin centrele eparhiale şi apoi centralizate la Consiliul Central Bisericesc (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, f. 111).

 

Ieromonahul Gherasim Luca a luat legătura, din proprie iniţiativă, la 16 august 1930, cu arhitectul Benjamin Chaikin din Ierusalim, care a întocmit planurile şi un caiet de sarcini pentru construcţia unei biserici pe terenul Patriarhiei din Ierusalim, plătindu-l din banii săi. Aceste planuri, însoţite de un caiet de sarcini şi mai multe oferte primite în urma anunţurilor date în ziarele locale, le-a trimis la Bucureşti (vezi Arhiva Sfântului Sinod, dosar 320/1931, f. 87). Totodată, a recomandat Patriarhiei Române, pentru executarea lucrării, Antrepriza E di A de Farro, care lucra şi cu plata în rate (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, f. 258). 

 

Găsind planurile nepotrivite cu stilul tradiţional românesc şi oferta de lucrări propunând materiale de construcţie neadecvate, dar şi preţuri avansate, patriarhul Miron a decis ca planurile să fie întocmite de arhitectul Dumitru Ionescu-Berechet, şeful Seviciul Tehnic al Patriarhiei Române (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, ff. 283-284).

 

Eliberat de organizarea colectei pentru strângerea de fonduri şi de supravegherea lucrărilor de construcţie a bisericii, care va fi încredinţată de patriarhul Miron lui Marcu Beza, consulul general al României în Palestina, ieromonahul Gherasim Luca a rămas la Ierusalim, cu misiunea de se îngriji de pelerinii români veniţi la Locurile Sfinte.

 

În vara anului 1930, ieromonahul Gherasim Luca a cumpărat de la un român din America, cu numele Nicolae Zvanciuc, o porţiune de teren situată în vatra cetăţii Nazaret (în colonia evreiască Afulea), în apropiere de Tabor, în întindere de 3.769,72 mp, cu banii şi pe numele său, cu actul de vânzare autentificat la 11 noiembrie 1930 şi înregistrat la Biroul de înregistrări de terenuri din Nazaret, sub nr. 196/1930. După doi ani de la cumpărare, a donat acest teren Patriarhiei Române, prin actul de donaţie autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat, sub nr. 19.313 din 19 iulie 1932, punând condiţia de a nu fi înstrăinat, urmând să se construiască un Aşezământ românesc, iar el să fie lăsat acolo, ca îngrijitor, cât va trăi (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, f. 170. Vezi şi Veniamin Ploieşteanul, Noile Aşezăminte Româneşti din Ţara Sfântă, p. 352). Deşi s-a încheiat Actul de acceptare a donaţiei de către Patriarhia Română, autentificat de Tribunalul Ilfov, Secţia Notariat la nr. 42904/1938, precum şi Notificarea nr. 4789/1939 făcută donatorului (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 17/1939, ff. 46-47, 177), în anii următori, însă, această donaţie s-a pierdut, pentru că, nefiind înregistrat la timp în Cartea Funciară, titlul de proprietate n-a mai putut fi valorificat (vezi Arhiva Administraţiei Patriarhale, dosar 317/1966, ff. 1-2). 

 

Stând în legătură cu autorităţile palestiniene, ieromonahul Gherasim Luca a aflat, pe la începutul anului 1931, că Guvernământul a delimitat în parcele (loturi) de câte 10 dumane (un duman fiind egal cu 10.000 mp) terenul de pe malul drept al râului Iordan, nu departe de locul unde Mântuitorul Hristos a primit Botezul de la Sfântul Ioan Botezătorul, pentru a le oferi comunităţilor religioase care, în cel mult doi ani, ar construi acolo o mănăstire sau o capelă (paraclis) ori un aşezământ religios. Deja fuseseră împărţite loturi egale de 10 dumane Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul“ a Patriarhiei Ierusalimului, Misiunii Franciscane Catolice, Armenilor, Sirienilor, Copţilor, Abisinienilor, Misiunii Ortodoxe Ruse. 

 

Îndată ce a luat cunoştinţă despre acest demers, ieromonahul Gherasim Luca, în calitate de delegat al Patriarhiei Române în Palestina, a depus de urgenţă o cerere în numele comunităţii româneşti şi a cerut să i se ofere (aloce) un asemenea lot pentru construcţia unei biserici şi a căminului românesc (vezi Arhiva Sfântului Sinod, dosar 320/1931, ff. 88-89). 

 

După aceasta, ieromonahul Gherasim Luca a venit la Bucureşti, în 14 aprilie 1932, pentru a prezenta patriarhului Miron intervenţiile făcute pentru obţinerea lotului de teren pe malul Iordanului, pe care urma să se zidească „o sfântă mănăstire românească“ (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, f. 193).

 

După discuţiile avute cu ieromonahul Gherasim Luca, patriarhul Miron a expediat, la 2 iulie 1932, o scrisoare redactată în limba franceză Guvernământului Palestinei, prin care a comunicat  că „Părintele Gherasim Luca este împuternicitul Patriarhiei Române de a trata în numele Nostru şi pentru Noi orice chestiuni în legătură cu cedarea terenului în discuţiune, pentru ridicarea unei mănăstiri româneşti, fiind autorizat în mod formal a semna orice cerere sau acte necesare transferului proprietăţii terenului menţionat, după îndeplinirea tuturor formalităţilor legale prevăzute de legile locale. Aşteptăm să  ne arătaţi, în acelaşi timp, cuantumul taxelor ce avem de plătit cu ocazia efectuării formelor de înscriere a drepturilor noastre de proprietate asupra locului amintit“ (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, ff. 173 şi 185). Totodată, patriarhul Miron a eliberat ieromonahului Gherasim Luca o adeverinţă, cu nr. 7442 din 24 octombrie 1932, prin care l-a numit „trimisul şi împuternicitul Nostru special pentru Palestina, spre a reprezenta şi susţine interesele Patriarhiei Române în faţa autorităţilor locale“ (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, f. 223). De asemenea, i-a acordat rangul de protosinghel, „ca răsplată a ostenelilor celor întru Domnul“ şi, ca semn al distincţiunii, i-a dat binecuvântarea „de a purta Sfânta Cruce“ (vezi Arhiva Consiliului Central Bisericesc, dosar 26/1929-1933, f. 225). (Va urma)