Un sfert de veac de trudă şi dragoste plină de râvnă pentru Biserica lui Hristos

Chemat de Dumnezeu la înalta slujire a arhieriei când avea vârsta de 39 de ani, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost hirotonit Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei în ziua de 4 martie 1990, atunci fiind prăznuită Duminica Ortodoxiei. Tânărul Episcop-vicar va fi avut, cu siguranţă, în suflet cuvintele: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când se va arăta Mai-Marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi“ (I Petru 5, 2-4).

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel era, după cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei, „luat dintre oameni“ şi „pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu“ (Evrei 5, 1). Încă din primele zile de slujire arhierească, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Daniel Lugojanul, a adus un suflu nou în eparhie, a revigorat activităţile cu tineretul prin organizarea de conferinţe şi dialoguri, arătând o benefică deschidere către studenţii şi tinerii din capitala Banatului, mai ales în contextul apărut după decembrie 1989.

Activitatea sa ca Episcop-vicar în oraşul de pe Bega s-a încheiat însă după câteva luni, întrucât în iunie acelaşi an era ales Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Lucrarea arhierească în Moldova a Mitropolitului Daniel a fost una de mare anvergură spirituală, administrativă şi edilitară. Vreme de aproape două decenii, din 1990 până în 2008, Mitropolitul Daniel al Moldovei, înconjurat de colaboratorii care i-au înţeles gândurile şi aspiraţiile, a transformat eparhia în întregime, prin lucrări misionare şi prin multe zidiri, actualizând în acest fel vremurile voievozilor darnici şi harnici.

Cunoscător al importanţei educaţiei viitorilor păstori de suflete din parohii sau mănăstiri, încă din cuvântul rostit la instalarea în noua slujire arhierească şi-a arătat ca obiectiv şi redeschiderea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, lucru înfăptuit în acelaşi an (1990). Drept recunoştinţă celui care i-a fost mentor şi îndrumător la studiile doctorale, Facultatea de Teologie Ortodoxă din capitala Moldovei a primit numele preotului profesor Dumitru Stăniloae.

Entuziastul şi tânărul Mitropolit Daniel şi-a îndreptat privirile şi către învăţământul teologic preuniversitar, înfiinţând cinci seminarii teologice în Arhiepiscopia Iaşilor: Seminarul Teologic Ortodox „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ de la Mănăstirea Agapia (1991); Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Gheorghe“ în Botoşani (1992); Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Iacob“ la Dorohoi (1993); Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vasile“ la Iaşi (1995) şi Seminarul Teologic Ortodox „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Piatra Neamţ (1996).

Importanţa pe care a arătat-o educaţiei se vede şi din înfiinţarea altor numeroase instituţii de cultură în Arhiepiscopia Iaşilor: Academia Ortodoxă „Sfântul Ioan de la Neamţ“, Mănăstirea Neamţ (1993); Şcoala Teologico-Sanitară Postliceală „Sfânta Teodora de la Sihla“, Piatra Neamţ (1993); Şcoala Teologico-Sanitară Postliceală „Sfânta Cuvioasă Parascheva“, Iaşi (1994); Centrul Mitropolitan de Cercetări T.A.B.O.R., Iaşi (1994); Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul“, Durău (1995); Biblioteca ecumenică „Dumitru Stăniloae“, Iaşi (1995); Institutul Ecumenic „Sfântul Nicolae“, Iaşi (1997); Muzeul memorial „Sfântul Paisie Velicicovski“ de la Mănăstirea Neamţ (1997); Institutul Cultural-Misionar TRINITAS, Iaşi: editură, tipografie (1997) şi post de radio (17 aprilie 1998); Centrul de conservare şi restaurare a patrimoniului religios Resurrectio, Iaşi (1998); Muzeul memorial „Mitropolitul Visarion Puiu“ de la Schitul Vovidenia – Neamţ (1999); casele memoriale: „Ieroschimonah Paisie Olaru“ şi „Arhimandrit Cleopa Ilie“ de la Mănăstirea Sihăstria – Neamţ (1999); Muzeul „Sala Gotică“ al Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, Iaşi (2001); Muzeul memorial „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul“ din Crăiniceni – Dorohoi (2003); Muzeul „Anastasia Doamna“ – Sala Gotică a Mănăstirii Cetăţuia (2005).

În aceeaşi direcţie se înscrie şi înfiinţarea buletinului oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, „Candela Moldovei“ (1992), şi a primului cotidian creştin din România, „Ziarul Lumina“, care apare pentru prima oară la Iaşi, în 7 februarie 2005.

Activitatea nu s-a mărginit doar la aspectele menţionate mai sus. În anul 1995, Mitropolitul Daniel a iniţiat consolidarea şi restaurarea Catedralei şi a Reşedinţei Mitropolitane din Iaşi.

Lucrarea administrativ-edilitară a fost revigorată în întreaga eparhie. Mitropolitul Moldovei a binecuvântat ridicarea din temelie, restaurarea şi pictarea din nou a sute de biserici de parohie şi de mănăstire. A iniţiat programul „Nici un sat fără biserică şi casă parohială“, a înfiinţat peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 protopopiate şi a iniţiat şi susţinut construirea a peste 250 de biserici noi. A hirotonit mai mult de 600 de preoţi.

În timpul arhipăstoririi Mitropolitului Daniel la Iaşi, hramul Catedralei Mitropolitane a ajuns, treptat-treptat, să se transforme într-un eveniment cu impact naţional şi tot mai cunoscut în lume. Sutelor de mii de pelerini s-au adăugat, la invitaţia Mitropolitului Daniel, ierarhi din întreaga lume ortodoxă, între care amintim cele trei vizite ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului.

În toată această perioadă, Mitropolitul Daniel a păstrat legătura cu vechile vetre monahale din Moldova (Neamţ, Sihăstria, Văratec, Agapia, Vorona ş.a.), unde a revenit mereu cu bucurie genuină, căutând binecuvântarea părinţilor îmbunătăţiţi (Cleopa Ilie, naşul său de călugărie, Paisie Olaru ş.a.).

Iubitor al sfinţilor, în timpul arhipăstoririi sale s-a îngrijit de canonizarea unor voievozi, ierarhi şi cuvioşi, profund iubiţi de clerul şi poporul Moldovei, iar mai târziu au fost trecuţi şi la Bucureşti în calendar (în rândul sfinţilor) personalităţi emblematice din viaţa Bisericii.

Prin harul lui Dumnezeu, în vara anului 2007, Mitropolitul Daniel a fost chemat să urce o nouă treaptă de slujire, în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Slujirea arhipăstorească din capitala României continuă cu multă osârdie şi strădanii. Lucrarea duhovnicească este însoţită de o susţinută activitate administrativ-edilitară, social-filantropică, culturală şi misionară.

Visul neîmplinit din ultimul veac al românilor ortodocşi, şi anume ridicarea unei catedrale a mântuirii neamului, se numără între principalele priorităţi ale celui de-al şaselea Patriarh al României. Proiectul dorit încă de primul Patriarh al României, Miron Cristea, a prins contur, după ce a fost înfiinţată o altă mare şi puternică Biserică, Televiziunea TRINITAS, care adună în comuniunea rugăciunii mulţimi impresionante de credincioşi.

Grija pentru locaşurile de cult a Părintelui Patriarh Daniel a fost pusă în fapt prin implementarea şi în Arhiepiscopia Bucureştilor a programului „Nici un sat fără biserică şi casă parohială“. În plus, mărturie stau numeroasele biserici, capele, aşezăminte sociale, case parohiale ş.a., construite din temelie ori restaurate, pictate şi repictate în ultimii aproape opt ani.

Pentru a-şi putea desfăşura activitatea cu o eficienţă crescută, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a revigorat întregul aparat administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi al Patriarhiei. În cadrul Centrului eparhial, dinamizarea activităţii s-a reflectat în înfiinţarea de noi sectoare sau departamente (Sectorul învăţământ şi activităţi cu tineretul, Sectorul bunuri imobile bisericeşti, Sectorul agricol, viticol şi silvic, Sectorul fonduri pentru activităţi bisericeşti) şi servicii subordonate (fabrica de lumânări „Făclia Sfinţilor Români“, centre social-culturale etc.). În teritoriu, pentru a impulsiona viaţa bisericească, au fost înfiinţate zeci de unităţi administrativ-bisericeşti noi (parohii, capele, mănăstiri, schituri ş.a.) şi mai multe protopopiate.

Activitatea culturală a continuat şi la Bucureşti, prin coordonarea activităţilor Editurilor Patriarhiei, înfiinţarea unor edituri noi: BASILICA şi „Cuvântul Vieţii“ a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei şi prin înnoirea Tipografiei Cărţilor Bisericeşti.

Dintre proiectele iniţiate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel se cuvin amintite:

proiectul naţional „Hristos împărtăşit copiilor“ (2008) şi proiectul socio-educaţional „Alege şcoala!“.

Cei aproape opt ani de arhierie la Bucureşti au fost punctaţi de înfiinţarea multor programe social-filantropice: programul de ajutor alimentar „Masa Bucuriei“ al Patriarhiei Române (2009); înfiinţarea Centrului social-cultural „Sfântul Apostol Andrei“ al Patriarhiei Române, Bucureşti (2008); înfiinţarea şi coordonarea Sectorului pelerinaje al Patriarhiei Române; înfiinţarea Centrului social-pastoral „Sfânta Maria“ - Techirghiol, al Patriarhiei Române (2008); înfiinţarea Centrului social-pastoral „Sfânta Treime“ - Buşteni al Arhiepiscopiei Bucureştilor (2008); înfiinţarea Centrului social-cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica“ al Arhiepiscopiei Bucureştilor (2008); înfiinţarea Centrului cultural-social „Iustin Patriarhul“ al Arhiepiscopiei Bucureştilor (2008); înfiinţarea Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie“ al Arhiepiscopiei Bucureştilor (2012).

În anul 2008 au avut loc canonizarea şi proclamarea canonizării sfinţilor: Cuviosul Dionisie Exiguul, Voievodul Neagoe Basarab, Mitropolitul Iachint al Ţării Româneşti, Cuviosul Ioanichie ş.a.

Îndeosebi, se cuvine menţionată deschiderea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel către mediul academic şi bucuria cu care a iniţiat şi a binecuvântat dialogul cu oamenii de ştiinţă, răspunzând constant invitaţiilor Academiei Române şi diferitelor proiecte în care a fost solicitat să participe.

Pe lângă lucrările de teologie şi spiritualitate pe care le-a publicat în ultima perioadă, Patriarhul României a încredinţat în fiecare an tiparului lucrări ce conţin omiliile, conferinţele şi mesajele pastorale care reflectă nu doar preocupările cărturăreşti, cât mai ales grija arhipăstorului pentru ceilalţi. La rândul său a cules roadele aprecierii unor universităţi şi instituţii prestigioase care i-au acordat titluri academice şi acte de apreciere.

Nu s-ar putea omite ospitalitatea pe care Patriarhul Daniel a arătat-o faţă de toţi cei care i-au trecut pragul, fie la Iaşi, fie la Bucureşti. În cele două metropole a invitat oaspeţi de seamă, din mediul bisericesc academic şi nu numai, între care se numără patriarhii de Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, dar şi reprezentanţi ai celorlalte Biserici Ortodoxe, demnitari de stat, ambasadori, alte persoane publice.

A arătat în acelaşi timp o grijă deosebită faţă de românii din afara graniţelor ţării, atât prin înfiinţarea de noi eparhii, cât şi prin vizite pastorale, tipăriri de cărţi, ajutoare şi interes misionar.

Activitatea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, după 25 de ani de arhierie în slujba Bisericii şi a oamenilor, arată că ierarhul serbat în Duminica Ortodoxiei a urmat cuvintele Mântuitorului şi a avut pururea în minte şi în dorire idealul prezentat de Apostolul Neamurilor în Epistola către Evrei, atunci când vorbeşte despre Arhiereul prin excelenţă, Iisus Hristos, Mântuitorul: „Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată“ (Evrei 7, 26).

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a urmat exemplul Mântuitorului Hristos, Care, „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“, S-a adus pe Sine jertfă, şi nu a pregetat să facă orice efort şi nu a considerat prea mare nici un sacrificiu pentru Biserică şi turma ce i-a fost încredinţată spre păstorire. Dacă ar avea glas, ar aduce mărturie ceasurile multe de priveghere prin lucrare pilduitoare, oferite ca jertfă de Patriarhul Daniel în cei 25 de ani de arhierie.

De la hirotonia întru arhiereu a tânărului Episcop-vicar Daniel Lugojanul al Arhiepiscopiei Timişoarei şi până la în prezent au trecut 25 de ani. Un sfert de secol de arhierie pentru Patriarhul României. 25 de ani de trudă, de muncă susţinută pentru cel care şi-a unit destinul cu cel al Bisericii pe care o slujeşte cu dăruire rar întâlnită. 25 de ani din care se reflectă hotărârea de a trece peste toate încercările, precum şi dragostea plină de râvnă pentru Biserica lui Hristos. Toate realizările Episcopului-vicar Daniel Lugojanul al Arhiepiscopiei Timişoarei, ale Mitropolitului Daniel al Moldovei şi Bucovinei şi ale Patriarhului Daniel al României au fost posibile datorită slujirii „cu timp şi fără timp“ (2 Timotei 4, 2) pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a înţeles să şi-o asume încă dintru început, dar şi pentru că a ştiut să insufle permanent colaboratorilor sentimentul strădaniei pentru ducerea la bun sfârşit a proiectelor şi pentru continuarea şi îmbunătăţirea activităţilor specifice.

Aceşti 25 de ani pot fi definiţi simplu prin câteva cuvinte:

- Proiecte originale de multe ori surprinzătoare, adecvate vremurilor în care trăim, şi mereu neostoita vigoare întru împlinirea lor.

- Conştiinţa misiunii la care a fost chemat şi tăria corăbierului care duce către liman corabia lovită de valuri puternice, uneori chiar potrivnice.

- Nădejdea în Dumnezeu, mai mult decât în oameni.

- Fermitate, atenţie, trezvie, harisme trebuincioase ocârmuitorului, simţul chivernisirii şi al bunei rânduieli.

- Mustrare şi asprime cu măsură, dar şi iubirea care niciodată nu piere.

- Dorinţă de slujire mai mult decât poate înfăptui un om cu puteri limitate într-o lume marcată de potrivnicii şi dezbinare.

Împlinirea a 25 de ani de arhierie nu este un moment de bilanţ, ci unul de de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu, Dăruitorul, Binefăcătorul, Împlinitorul celor de trebuinţă slujitorilor Săi, cu dorinţa continuării acestor proiecte sfinte începute în anul mântuirii 1990.

Îl rugăm pe Hristos Domnul, Mai-Marele arhiereilor, să dăruiască Patriarhului României, Preafericitului Părinte Daniel, ani binecuvântaţi, sănătate, puteri înnoite, râvnă sfântă şi lucrare rodnică întru bucuria celor care au înmulţit talanţii primiţi de la El.